14 C
Chisinau, MD
duminică, 24 septembrie, 2017
LPM105/2003*
ID intern unic:  340558
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 105
din  13.03.2003
privind protecţia consumatorilor*
Publicat : 21.10.2011 în Monitorul Oficial Nr. 176-181     art Nr : 513     Data intrarii in vigoare : 28.10.2003
    MODIFICAT
LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17
    LP153 din 01.07.16, MO215-216/19.07.16 art.475; în vigoare 19.07.16
    LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145
    LP38 din 27.03.14, MO92-98/18.04.14 art.228
    LP318 din 27.12.12, MO49-55/08.03.13 art.152
LP23 din 01.03.12, MO54-59/23.03.12 art.172; în vigoare 23.06.12Prezenta lege stabileşte bazele juridice pentru protejarea de către stat a persoanelor în calitatea lor de consumatori şi transpune Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori şi de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. L 149/22 din 11 iunie 2005, şi Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vînzării de bunuri de consum şi garanţiile conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 171 din 7 iulie 1999.
[Preambulul modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
    [Preambulul în vigoare din 1 ianuarie 2012]
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni utilizate
În sensul prezentei legi, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:
consumator – orice persoană fizică ce intenţionează să comande sau să procure ori care comandă, procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională;
agent economic – orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care fabrică, transportă, comercializează produse ori părţi din produse, prestează servicii (execută lucrări);
producător:
– agent economic care fabrică un produs finit, o parte componentă a unui produs sau materie primă;
– agent economic care aplică pe produs numele său, marca comercială sau un alt semn distinctiv;
– agent economic care recondiţionează produsul;
– agent economic care modifică caracteristicile produsului;
– reprezentant, înregistrat în Republica Moldova, al unui agent economic al cărui sediu se află în afara Republicii Moldova;
– agent economic care importă produse;
– distribuitor sau vînzător al produsului importat în cazul în care importatorul nu este cunoscut;
– distribuitor sau vînzător al produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi identificat, dacă acesta, în termen de 30 de zile de la depunerea cererii, nu a informat persoana prejudiciată asupra identităţii importatorului;
vînzător – orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care desfăşoară activitate comercială în relaţiile cu consumatorii;
prestator – orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care prestează servicii;
produs – bun destinat consumului sau utilizării individuale; sînt, de asemenea, considerate produse energia electrică, energia termică, gazele şi apa livrate pentru consum individual. În cadrul practicilor comerciale se consideră produs orice bun sau serviciu, inclusiv bunurile imobile, drepturile şi obligaţiile aferente;
   [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
serviciu – activitate, alta decît cea din care rezultă produse, desfăşurată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor;
lucrare – ansamblu de acţiuni prin care se obţine un produs sau se modifică caracteristicile acestuia;
produs, serviciu inofensiv (sigur) – produs, serviciu care nu prezintă risc pentru  viaţa, sănătatea, ereditatea şi bunurile consumatorilor sau mediul înconjurător;
produs, serviciu periculos – produs, serviciu care nu poate fi definit ca inofensiv;
produs de folosinţă îndelungată – produs tehnic complex, constituit din piese şi subansambluri, proiectat şi construit pentru a putea fi utilizat pe durata de funcţionare şi asupra căruia se pot efectua reparaţii sau activităţi de întreţinere;
cerinţe prescrise – cerinţe stabilite în acte normative, inclusiv în documente normative de standardizare;
durată de funcţionare – perioadă de timp, stabilită de către producător (agentul economic care fabrică un produs) în documentele normative pentru produsele de folosinţă îndelungată, în cadrul căreia produsele, altele decît cele pentru care a fost stabilit termen de valabilitate, trebuie să-şi menţină caracteristicile funcționale cu condiţia respectării regulilor de transport, manipulare, depozitare, păstrare, exploatare şi consum;
[Art.1 noțiunea modificată prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
termen de valabilitate – perioadă de timp, stabilită de către agentul economic care fabrică un produs perisabil sau un produs care, în scurt timp, poate deveni periculos pentru sănătatea consumatorilor, în cadrul căreia produsul trebuie să-şi păstreze caracteristicile specifice, cu condiţia respectării regulilor de transport, manipulare, depozitare, păstrare, utilizare şi consum. Pentru produsele alimentare şi medicamente, termenul de valabilitate este data-limită de consum;
termen de garanţie – perioadă de timp, prescrisă sau declarată, care curge de la data achiziţionării produsului, serviciului şi în cadrul căreia produsul, serviciul trebuie să-şi păstreze caracteristicile prescrise sau declarate, iar producătorul, vînzătorul, prestatorul îşi asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii pe cheltuiala sa a produsului, serviciului necorespunzător dacă deficienţele nu sînt imputabile consumatorului. Pentru producţia alcoolică, termen de garanţie constituie perioada de timp, stabilită de producător în documentele normative, care curge de la data îmbutelierii şi în cadrul căreia produsul achiziţionat trebuie să-şi păstreze caracteristicile prescrise sau declarate;
calitate – ansamblu de caracteristici ale unui produs, serviciu, care îi conferă  aptitudinea de a satisface, conform destinaţiei, necesităţile explicite sau implicite;
declarație de conformitate – asigurare scrisă, bazată pe o decizie luată în urma unei evaluări, prin care producătorul sau reprezentantul său autorizat confirmă cu certitudine că produsul este conform cu cerinţele specificate;
[Art.1 noțiunea în redacția LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
clauză abuzivă – clauză contractuală care, nefiind negociată în mod individual cu consumatorul, creează, contrar cerinţelor bunei-credinţe, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor ce apar din contract;
  [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
punere la dispoziţie pe piaţă – acţiune de a face disponibile produsele pe piaţa Republicii Moldova, inclusiv păstrarea lor în scopul distribuirii, oferirii prin vînzare sau prin oricare altă formă de transmitere contra plată ori cu titlu gratuit;
[Art.1 noțiunea modificată prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
produs falsificat (contrafăcut) – produs, fabricat din alţi componenţi, în alte proporţii sau în alte condiţii decît cele stabilite în documentele normative, care este prezentat drept veritabil;
produs, serviciu necorespunzător (defectuos) – produs, serviciu care nu corespunde cerinţelor prescrise sau declarate;
viciu (deficienţă) – defect al unui produs, serviciu, care le face necorespunzătoare cerinţelor prescrise sau declarate şi care se manifestă şi poate fi constatat numai în timpul utilizării şi/sau păstrării acelui produs, serviciu;
  [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
viciu (deficienţă) ascuns – defect al calităţii unui produs, serviciu, care, existînd la momentul livrării produsului, prestării serviciului, nu a fost cunoscut de către consumator şi nici nu a putut fi depistat prin mijloace obişnuite de verificare;
[Art.1 noțiunea modificată prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
prejudiciu – daună materială şi/sau morală adusă consumatorului prin distrugerea, deteriorarea sau diminuarea averii, precum şi daună cauzată vieţii, sănătăţii şi eredităţii lui în urma consumului şi/sau utilizării produselor, serviciilor necorespunzătoare ori în urma refuzului sau tergiversării neîntemeiate a încheierii contractului de prestare a serviciului;
interes economic – totalitatea cerinţelor înaintate de consumator faţă de vînzător, prestator privind remedierea sau înlocuirea gratuită ori obţinerea contravalorii produsului, serviciului necorespunzător şi privind repararea prejudiciului cauzat, precum şi alte cerinţe ce ţin de interesul material al consumatorului;
asociaţie obştească de consumatori – asociaţie obştească care are ca scop unic apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor, fără a urmări realizarea de profit pentru membrii săi;
[noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
cod de conduită – acord sau totalitate de reguli, neimpuse prin legislaţie sau prin dispoziţii administrative,  ce definesc comportamentul comercianţilor care se angajează să le respecte în legătură cu una sau mai multe practici comerciale ori în unul sau mai multe sectoare de activitate;
   [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
[Art.1 noţiunea “contract de adeziune” exlusă prin LP23 din 01.03.12, MO54-59/23.03.12 art.172; în vigoare 23.06.12]
   [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
decizie de tranzacţionare – orice decizie pe care o ia un consumator privind oportunitatea, modalităţile şi condiţiile de achiziţionare a produsului, privind modalitatea de plată (integrală sau parţială) pentru un produs, privind păstrarea ori renunţarea la un produs sau exercitarea unui drept contractual în raport cu produsul, decizie ce poate conduce la acţiunea ori la inacţiunea consumatorului;
[noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
denaturarea substanţială a comportamentului economic al consumatorilor – folosirea unei practici comerciale ce afectează considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză, determinîndu-i astfel să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o;
   [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
diligenţă profesională – nivel de competenţă specializată şi de considerare pe care comerciantul poate să îl exercite în mod rezonabil faţă de consumatori, în conformitate cu practica comercială corectă şi/sau cu principiul general al bunei-credinţe în domeniul de activitate al comerciantului;
  [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
distribuitor – agent economic din lanţul de distribuţie, altul decît producătorul sau importatorul, care pune la dispoziție pe piață produse şi asigură transferul titlului de proprietate asupra produsului de la producător la consumator;
[Art.1 noțiunea modificată prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
[noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
invitaţie de a cumpăra – comunicare comercială în care se menţionează caracteristicile şi preţul produsului într-un mod corespunzător mijloacelor de comunicare comercială utilizate pentru aceasta şi care îl determină pe consumator să cumpere un produs;
   [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
influenţă nejustificată – folosirea unei poziţii de forţă faţă de consumator, de manieră să exercite presiune asupra acestuia, chiar fără a recurge la forţa fizică sau fără a ameninţa cu aceasta, într-un mod care limitează semnificativ capacitatea consumatorului de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză;
[noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
practici comerciale (practici ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii) – orice acţiune, omisiune, comportament, declaraţie sau comunicare comercială, inclusiv publicitate şi comercializare, efectuate de un comerciant în strînsă legătură cu promovarea, vînzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor;
   [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
responsabil de codul de conduită  – orice entitate, inclusiv un comerciant sau un grup de comercianţi, responsabilă de întocmirea şi revizuirea unui cod de conduită şi/sau de supravegherea respectării acestui cod de către cei care s-au angajat să îl respecte;
  [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
executant – orice persoană fizică sau juridică, autorizată pentru activitate de întreprinzător, care efectuează lucrări în relaţiile cu consumatorii;
    [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
comerciant – orice persoană fizică sau juridică care, în practicile comerciale ce fac obiectul prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale, de producţie sau artizanale, precum şi orice persoană care acţionează în scop comercial, în numele sau în beneficiul unui comerciant.
[noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
erințe declarate – orice declarații publice privind caracteristicile principale ale produselor făcute de vînzător, producător sau reprezentantul autorizat al acestuia, în special prin publicitate sau prin etichetare;
[Art.1 noțiunea introdusă prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
garanţie – orice angajament asumat de vînzător, prestator sau producător faţă de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de a restitui preţul plătit, de a repara sau de a înlocui produsul cumpărat, serviciul prestat, ori de a se ocupa de produse, servicii în orice mod, dacă acestea nu corespund condiţiilor enunţate în declaraţiile referitoare la garanţie sau în publicitatea aferentă;
[Art.1 noțiunea introdusă prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
licitaţie deschisă – metodă de vînzare prin care comerciantul oferă produse sau servicii consumatorilor, care participă sau au posibilitatea de a participa în persoană la licitaţie, prin intermediul unei proceduri de licitare transparentă, concurenţială, condusă de un adjudecător şi în care ofertantul cîştigător este obligat să achiziţioneze produsele sau serviciile;
[Art.1 noțiunea introdusă prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
reparaţie – în caz de neconformitate, aducere a unui produs în conformitate cu contractul de vînzare-cumpărare.
[Art.1 noțiunea introdusă prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
Articolul 2 (11). Domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege stabileşte cerinţele generale de protecţie a consumatorilor, de asigurare a cadrului necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării complete asupra caracteristicilor principale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor în cazul unor practici comerciale incorecte, participării acestora la fundamentarea şi luarea de decizii ce îi interesează în calitate de consumatori.
[Art.2 al.(1) modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
(2) Prezenta lege se aplică practicilor comerciale incorecte ale comercianţilor faţă de consumatori, specificate la art. 13, înainte, în timpul şi după o tranzacţie comercială în legătură cu un produs, cu un serviciu.
(21) Prezenta lege reglementează aspecte privind vînzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, precum şi a produselor ce urmează a fi fabricate sau prelucrate și care sînt achiziţionate în baza unui contract de vînzare-cumpărare.
[Art.2 al.(21) introdus prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
(3) Prezenta lege nu aduce atingere:
a) dispoziţiilor legale privind aspectele de sănătate a consumatorilor şi de siguranţă a produselor;
b) dispoziţiilor legale ce stabilesc competenţa instanţelor judecătoreşti;
c) dispoziţiilor legale ce reglementează probarea şi marcarea  articolelor din metale preţioase;
d) prevederilor specifice în anumite domenii privind practicile comerciale incorecte. În cazul în care astfel de prevederi există în legile speciale, acestea se aplică ca cerinţe suplimentare celor prevăzute de prezenta lege, iar în cazul în care legile speciale conţin cerinţe mai restrictive privind practicile comerciale incorecte, se aplică cerinţele legilor speciale.
(31) Prevederile art. 161, 18, 182, ale art. 183 alin. (1) – (11) şi ale art. 184 nu se aplică:
a) produselor second-hand care sînt vîndute prin procedura licitaţiei deschise, la care consumatorul are posibilitatea să participe personal;
b) produselor vîndute în urma confiscărilor, în cadrul procedurii de executare silită sau în baza unui alt act emis de instanţele judecătoreşti;
c) apei şi gazelor naturale, energiei electrice şi energiei termice care nu sînt puse în vînzare în volum limitat sau în cantitate fixă.
[Art.2 al.(31) introdus prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
    [Art.2 în vigoare din 1 ianuarie 2012]
Articolul 3 (2). Reglementarea juridică a raporturilor în
domeniul protecţiei consumatorilor
Raporturile în domeniul protecţiei consumatorilor se reglementează prin prezenta lege, Codul civil, alte legi şi acte normative în domeniul respectiv.
Articolul 4 (3). Acorduri internaţionale
Dacă acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte prevăd alte norme decît cele care se conţin în legislaţia naţională cu privire la protecţia consumatorilor, se aplică normele acordurilor internaţionale.
Articolul 5. Clauze abuzive
În conformitate cu prevederile Legii privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, se interzice comercianţilor a include clauze abuzive în astfel de contracte.
[Art.5 în redacţia LP23 din 01.03.12, MO54-59/23.03.12 art.172; în vigoare 23.06.12]
   [Art.5 în vigoare din 1 ianuarie 2012]
Articolul 6 (5). Drepturile fundamentale ale consumatorilor
Orice consumator are dreptul la:
a) protecţia drepturilor sale de către stat;
b) protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze viaţa, sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime;
c) remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii produsului, serviciului ori reducerea corespunzătoare a preţului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul necorespunzător;
d) informaţii complete, corecte şi precise privind produsele, serviciile achiziţionate;
e) instruire în domeniul drepturilor sale;
f) organizare în asociaţii obşteşti pentru protecţia consumatorilor;
g) adresare în autorităţile publice şi reprezentarea în ele a intereselor sale;
h) sesizarea asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi autorităţilor publice asupra încălcării drepturilor şi intereselor sale legitime, în calitate de consumator, şi la înaintarea de propuneri referitoare la îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor.

Capitolul II
PROTECŢIA VIEŢII, SĂNĂTĂŢII, EREDITĂŢII
ŞI SECURITĂŢII CONSUMATORULUI

Articolul 7 (6). Prevederi specifice privind protecţia vieţii, sănătăţii,
eredităţii şi securităţii consumatorului
(1) Guvernul, prin organele administraţiei publice centrale, stabileşte norme şi reglementări specifice pentru protecţia vieţii, sănătăţii, eredităţii şi securităţii consumatorilor în următoarele cazuri:
a) producerea, importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul, depozitarea, pregătirea pentru vînzare şi vînzarea produselor;
b) furnizarea şi utilizarea produselor, precum şi prestarea serviciilor.
(2) Produsele puse la dispoziție pe piață trebuie să fie însoţite de certificate de conformitate sau de declaraţii de conformitate, de alte documente conform legii.
[Art.7 al.(2) modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
(3) Se interzice producerea, depozitarea, punerea la dispoziție pe piață şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor care nu corespund cerinţelor esențiale, prevăzute în reglementările tehnice aplicabile sau în documentele normative, ori care, utilizate în condiţii normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor.
[Art.7 al.(3) modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
(4) Se interzice producerea, importul, punerea la dispoziție pe piață, depozitarea, expunerea în comercializare şi comercializarea produselor falsificate (contrafăcute).
[Art.7 al.(4) modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
(5) Se interzice  producerea, punerea la dispoziție pe piață, depozitarea, expunerea în comercializare şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor cu încălcarea cerinţelor de calitate stabilite de documentele normative.
[Art.7 al.(5) modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
(6) Se interzice punerea la dispoziție pe piață, depozitarea, expunerea în comercializare şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor în lipsa certificatului de conformitate sau declaraţiei de conformitate, precum şi în lipsa documentelor de provenienţă, dacă legislaţia prevede aceasta, sau cu utilizarea ilegală a mărcii de conformitate.
[Art.7 al.(6) modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
   [Art.7 alin.(6) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
(7) Se interzice importul, punerea la dispoziție pe piață şi comercializarea produselor cu termenul de valabilitate expirat.
[Art.7 al.(7) modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
(8) Se interzice modificarea termenului de valabilitate indicat pe produs, pe etichetă, pe ambalaj sau în documentele de însoţire.
[Art.7 al.(7) modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
(9) Producătorul este obligat să indice în documentele de însoţire a produsului, serviciului, pe etichetă, sau prin alte modalităţi, regulile de utilizare, depozitare şi transport în siguranţă a produsului, serviciului, iar vînzătorul, prestatorul trebuie să le aducă la cunoştinţa consumatorului.
[Art.7 al.(7) modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
Articolul 8 (7). Obligaţiile producătorului
Producătorul este obligat:
a) să pună la dispoziție pe piață numai produse inofensive care trebuie să fie însoţite de certificate de conformitate, de alte documente, conform legislaţiei, şi produse care corespund cerinţelor prescrise sau declarate;
[Art.8 lit.a) modificată prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
b) să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaţă sau de la consumatori produsele la care organele de control sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea cerinţelor prescrise sau declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care pot fi eliminate neconformităţile respective;
c) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare;
d) să răspundă pentru prejudiciul cauzat de produsul necorespunzător pe toată durata de funcţionare sau a termenului de valabilitate stabilite, cu condiţia respectării de către consumator a regulilor de transport, depozitare, păstrare, utilizare şi consum.
Articolul 9 (8). Obligaţiile vînzătorului
Vînzătorul este obligat:
a) să se asigure că produsele oferite spre comercializare sînt inofensive şi corespund cerinţelor prescrise sau declarate;
b) să nu comercializeze produse despre care deţine informaţii că sînt periculoase sau care se consideră periculoase;
c) să anunţe, imediat, autorităţile competente, precum şi producătorul respectiv, despre existenţa pe piaţă a oricărui produs de care are cunoştinţă că este periculos şi/sau falsificat (contrafăcut);
d) să retragă din comercializare produsele la care organele de control sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea cerinţelor prescrise sau declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care pot fi eliminate neconformităţile respective;
e) să asigure respectarea condiţiilor tehnice stabilite de producător pentru produs;
f) să înmîneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul cumpărării produsului, conform unui regulament aprobat de Guvern;
g) să deţină registrul de reclamaţii la un loc vizibil şi să înregistreze reclamaţiile consumatorilor conform unui regulament aprobat de Guvern;
[Art.9 lit.(g) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
h) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare;
i) să răspundă pentru prejudiciul cauzat de produsul necorespunzător, pe toată durata de funcţionare sau a termenului de valabilitate stabilite, cu condiţia respectării de către consumator a regulilor de transport, depozitare, păstrare, utilizare şi consum.
Articolul 10 (9). Obligaţiile prestatorului
Prestatorul este obligat:
a) să folosească, la prestarea serviciilor, numai produse şi proceduri inofensive care, dacă legislaţia prevede aceasta, trebuie să fie certificate;
b) să anunţe imediat autorităţile competente, precum şi producătorul respectiv, despre existenţa oricărui produs folosit la prestarea serviciului de care are cunoştinţă că este periculos şi/sau falsificat (contrafăcut);
c) să presteze numai servicii care nu afectează viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;
d) să respecte cerinţele prescrise sau declarate, precum şi clauzele contractuale;
e) să asigure, la prestarea serviciilor, respectarea condiţiilor tehnice stabilite de producător pentru produs;
f) să înmîneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul prestării serviciului, conform unui regulament aprobat de Guvern;
g) să asigure prestarea serviciului (în cazul în care serviciul conţine elemente vorbite sau textuale scrise) în limba moldovenească conform unui regulament aprobat de Guvern;
h) să deţină registrul de reclamaţii la un loc vizibil şi să înregistreze pretenţiile consumatorilor conform unui regulament aprobat de Guvern;
  [Art.10 lit.(h) modificată din 1 ianuarie 2012]
i) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare;
j) să răspundă pentru prejudiciul cauzat de serviciul prestat necorespunzător.
Articolul 11 (91). Obligaţiile agenţilor economici în cazul
produselor de folosinţă îndelungată
Agenţii economici care importă şi/sau comercializează produse de folosinţă îndelungată şi piese de schimb aferente sînt obligaţi să încheie cu întreprinderile specializate în deservirea tehnică şi reparaţia produselor respective contracte pentru deservirea tehnică a produselor comercializate pe teritoriul ţării în perioada de garanţie şi postgaranţie. Întreprinderile producătoare pot efectua de sine stătător reparaţia şi deservirea produselor de folosinţă îndelungată.

Capitolul III
PROTECŢIA INTERESELOR ECONOMICE
ALE CONSUMATORILOR

Articolul 12 (10). Prevederi specifice privind protecţia
intereselor economice ale consumatorilor
(1) Guvernul aprobă reglementări  în scopul prevenirii şi combaterii practicilor ce dăunează intereselor economice ale consumatorilor.
(2) Agentul economic este obligat să importe şi/sau să pună la dispoziție pe piață numai produse ce corespund cerinţelor prescrise sau declarate, să presteze servicii, inclusiv servicii comunale, numai în bază de contract încheiat individual cu consumatorii şi/sau cu reprezentanţii legali ai acestora.
[Art.12 al.(2) modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
    [Art.12 al.(2) în redacția LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
    [Art.12 alin.(2) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
(3) Vînzătorul este obligat, la cererea consumatorului, să prezinte dovezi de efectuare a controlului calităţii produsului, serviciului, dacă acestea sînt prevăzute de actele normative.
(4) Consumatorul este în drept să pretindă vînzătorului, prestatorului remedierea sau înlocuirea gratuită ori reducerea corespunzătoare a prețului sau restituirea contravalorii produsului, serviciului prin rezoluțiunea contractului pentru acest produs, serviciu, precum şi despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau termenului de valabilitate, cu condiţia respectării de către consumator a instrucţiunilor de instalare, utilizare şi a regulilor de păstrare, prevăzute în documentele de însoţire.
[Art.12 al.(4) modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
(5) Consumatorul, după expirarea termenului de garanţie, poate pretinde vînzătorului, prestatorului remedierea sau înlocuirea gratuită ori reducerea corespunzătoare a prețului sau restituirea contravalorii produsului, serviciului prin rezoluțiunea contractului pentru acest produs, serviciu care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost vîndute, ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata de funcţionare a acestora.
[Art.12 al.(5) modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
(6) Prestatorul este obligat, la prestarea serviciilor, inclusiv a serviciilor comunale, să utilizeze mijloace de măsurare, adecvate, legalizate, verificate metrologic, în modul stabilit, conform cerinţelor prescrise.
[Art.12 al.(6) modificat prin LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
    [Art.12 alin.(6) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
(7) Vînzătorul este obligat să măsoare produsele oferite consumatorilor cu mijloace de măsurare proprii, adecvate, legalizate, verificate metrologic, în modul stabilit. Indicaţiile mijloacelor de măsurare trebuie să fie explicite şi la vederea consumatorului.
(8) Se interzice producerea sau vînzarea materialelor de referinţă şi producerea, repararea, vînzarea, închirierea mijloacelor de măsurare fără aviz legal de activitate metrologică.
Articolul 13 (101).  Practici comerciale incorecte
(1) Se interzic practicile comerciale incorecte.
(2) O practică comercială este incorectă dacă:
a) este contrară cerinţelor diligenţei profesionale; şi
b) denaturează sau este susceptibilă să denatureze, în mod esenţial, comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, în cazul cînd o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori.
(3) Practicile comerciale care pot denatura, în mod esenţial, comportamentul economic al unui anumit grup vulnerabil de consumatori, clar identificabil, trebuie evaluate din perspectiva membrului mediu al grupului. Grupul de consumatori este cu precădere vulnerabil la respectiva practică sau la produsul la care aceasta se referă din motive de infirmitate mintală sau fizică, de vîrstă sau de credulitate, comportamentul economic al acestuia putînd fi, în mod rezonabil, prevăzut de comerciant. Această prevedere nu aduce atingere practicilor publicitare obişnuite şi legitime ce constau în declaraţii exagerate sau declaraţii ce nu sînt destinate a fi luate ca atare.
(4) Practicile comerciale incorecte sînt, în special, cele:
a) înşelătoare, în sensul prevederilor alin. (5)–(12);
b) agresive, în sensul prevederilor alin. (13)–(15).
(5) Practicile comerciale înşelătoare pot fi acţiuni înşelătoare sau omisiuni înşelătoare.
(6) O practică comercială este considerată ca fiind acţiune înşelătoare în cazul în care conţine informaţii false sau, în orice alt fel, inclusiv prin prezentarea generală, induce sau poate induce în eroare consumatorul mediu şi, în orice situaţie, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de tranzacţionare pe care nu ar fi luat-o în  altă situaţie, chiar dacă informaţia este corectă de fapt cu privire la unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
a) existenţa sau natura produsului;
b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, eventualele riscuri previzibile, fabricarea, compoziţia, accesoriile, asistenţa acordată după vînzare şi soluţionarea reclamaţiilor, modul şi data fabricării  sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, termenul de valabilitate, specificaţiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obţine din utilizare, rezultatele şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului;
c) amploarea implicării comerciantului, motivaţia practicii comerciale şi natura procesului de vînzare, precum şi toate declaraţiile sau toate simbolurile care sugerează sponsorizarea sau sprijinul direct ori indirect acordat comerciantului sau produsului;
d) preţul sau modalitatea de calcul al preţului ori existenţa unui avantaj specific în ceea ce priveşte preţul;
e) necesitatea unui serviciu, a unei piese separate, a înlocuirii sau remedierii;
f) natura, competenţele şi drepturile comerciantului sau ale reprezentantului său, cum ar fi: identitatea şi patrimoniul, calificările sale, statutul, autorizarea, afilierea sau legăturile sale, drepturile de proprietate intelectuală sau comercială ori recompensele şi distincţiile primite;
g) drepturile consumatorului, inclusiv dreptul de a beneficia de remediere, de înlocuire sau de restituire a contravalorii produsului, serviciului necorespunzător, reducerea preţului ca urmare a rezilierii contractului în condiţiile art. 18 şi 181.
[Art.13 al.(6), lit.g) modificată prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
(7) O practică comercială este considerată, de asemenea, ca fiind acţiune înşelătoare dacă, în contextul situaţiei de fapt şi ţinînd cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, această practică determină sau este susceptibilă să determine consumatorul mediu să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o şi dacă această practică implică:
a) orice activitate comercială privind produsul, inclusiv publicitatea comparativă, creînd o confuzie cu un alt produs, cu o altă marcă, cu numele sau cu alte semne distinctive ale unui concurent;
b)  nerespectarea de către comerciant a obligaţiilor prevăzute în codul de conduită pe care s-a angajat să îl respecte, dacă:
– angajamentul său nu este o aspiraţie, ci o obligaţie asumată în mod ferm şi care poate fi verificată; şi
–  în cadrul unei practici comerciale, el indică că s-a angajat să respecte codul respectiv.
(8) O practică comercială este considerată ca fiind omisiune înşelătoare dacă, în contextul situaţiei de fapt şi ţinînd cont de toate caracteristicile şi circumstanţele,  precum şi de limitele de spaţiu şi de timp impuse mijloacelor de comunicare utilizate pentru transmiterea informaţiei, această practică omite o informaţie esenţială necesară consumatorului mediu, ţinînd cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzacţionare în cunoştinţă de cauză şi, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine  consumatorul mediu să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
(9) O practică comercială este considerată, de asemenea, ca fiind omisiune înşelătoare în cazul cînd, ţinînd cont de aspectele prevăzute la alin. (8), un comerciant ascunde o informaţie esenţială sau o oferă într-un mod neclar, neinteligibil, ambiguu sau în contratimp ori nu îşi declară intenţia comercială adevărată, în cazul în care aceasta nu rezultă deja din context, şi cînd, în orice situaţie, consumatorul mediu este determinat sau poate fi determinat să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
(10) În cazul în care mijloacele de comunicare utilizate pentru transmiterea practicilor comerciale impun limite în spaţiu ori în timp, în momentul determinării practicii ca fiind sau nefiind omisiune înşelătoare se va ţine cont de aceste limite, precum şi de orice măsuri luate de către comerciant în vederea punerii informaţiei la dispoziţia consumatorului prin alte mijloace.
(11) În cazul unei invitaţii de a cumpăra, pentru determinarea practicilor comerciale incorecte, se consideră esenţiale următoarele informaţii, dacă acestea nu rezultă deja din context:
a) caracteristicile principale ale produsului, ţinînd cont de mijlocul de comunicare utilizat şi de produs;
b) sediul şi celelalte date de identificare ale comerciantului şi, în cazul în care el acţionează în numele  altui comerciant, sediul şi celelalte date de identificare ale acestuia;
c) preţul cu toate taxele incluse sau modalitatea de calcul al acestuia – în cazul cînd  preţul, în mod rezonabil, nu poate fi calculat în avans, ţinînd cont de natura produsului. De asemenea, după caz, se consideră esenţiale toate costurile adiţionale pentru transport, livrare sau taxele poştale ori, în cazul în care aceste costuri, în mod rezonabil, nu pot fi calculate în avans – precizarea că pot exista costuri adiţionale ce trebuie suportate de consumator;
d) modalităţile de plată, de livrare, de executare şi de examinare a reclamaţiilor, în cazul în care acestea diferă de cerinţele diligenţei profesionale;
e) menţionarea dreptului de renunţare sau de reziliere, în cazul produselor şi tranzacţiilor ce implică acest drept.
(12) Sînt considerate ca fiind înşelătoare, în orice situaţie, următoarele practici comerciale:
a) afirmarea de către comerciant că este parte semnatară a unui cod de conduită în cazul în care nu este;
b) afişarea unui certificat, a unei mărci de calitate sau a unui echivalent fără a fi obţinută autorizaţia necesară;
c) afirmarea că un cod de conduită a primit aprobarea unei entităţi publice sau a unei alte entităţi în cazul în care aprobarea nu a fost primită;
d) afirmarea că un comerciant, inclusiv practicile sale comerciale, sau un produs al său a fost agreat, aprobat ori autorizat de o entitate publică sau privată fără un temei real sau fără a îndeplini condiţiile necesare pentru agrearea, aprobarea sau autorizarea obţinută;
e) lansarea unei invitaţii de a cumpăra produse la un anumit preţ în cazul în care comerciantul nu dezvăluie în invitaţie existenţa unor motive rezonabile în a căror bază ar aprecia că nu va putea să furnizeze, el însuşi sau prin intermediul altui comerciant, acele produse sau produse similare la acelaşi preţ, pentru o perioadă şi într-o cantitate rezonabilă, avîndu-se în vedere produsul, amploarea publicităţii şi preţul oferit;
f) lansarea de către comerciant a unei invitaţii de a cumpăra produse la un anumit preţ, în scopul promovării unui produs similar, pentru a recurge ulterior la una din următoarele acţiuni: să refuze prezentarea produsului ce a făcut obiectul publicităţii; să refuze preluarea comenzii privind respectivul produs sau livrarea lui într-un termen rezonabil; să prezinte un eşantion cu defecte;
g) afirmarea falsă că un produs va fi disponibil doar pentru o perioadă foarte limitată de timp sau că va fi disponibil doar în anumite condiţii, pentru o perioadă foarte limitată, în scopul obţinerii unei decizii imediate şi lipsirii consumatorilor de alte posibilităţi sau de un termen suficient pentru a putea face o alegere în cunoştinţă de cauză;
h) angajamentul comerciantului de a furniza un serviciu postvînzare către consumatori fără a-i informa în mod clar pe aceştia, înainte de angajarea lor în tranzacţie, referitor la limba în care furnizează serviciul în situaţia în care, înaintea încheierii tranzacţiei, comerciantul a comunicat cu consumatorul în altă limbă decît limba oficială a statului în care se prestează serviciul;
i) afirmarea sau crearea impresiei că un produs poate fi vîndut în mod legal în situaţia în care acest lucru nu este posibil;
j) prezentarea drepturilor oferite consumatorilor prin lege ca o caracteristică distinctă a ofertei comerciantului;
k) utilizarea unui context editorial în mass-media în vederea promovării unui produs pentru a cărui publicitate comerciantul a plătit, fără însă ca publicitatea  să fie precizată clar fie în cuprins, fie prin imagini ori sunete uşor de identificat de către consumator (publicitate mascată);
l) lansarea de afirmaţii nefondate cu privire la natura şi amploarea riscului pentru securitatea personală a consumatorului sau a familiei acestuia în situaţia în care consumatorul nu achiziţionează produsul;
m) promovarea de către comerciant, cu intenţia de a induce în eroare consumatorul, a unui produs care se aseamănă cu un produs similar fabricat de un producător anume, astfel încît consumatorul să creadă că produsul este fabricat de acest producător;
n) crearea, operarea sau promovarea unui sistem promoţional piramidal, pe care un consumator îl ia în considerare datorită posibilităţii de a primi remuneraţia doar ca urmare a introducerii unui alt consumator în sistem şi nu ca urmare a vînzării sau a consumului produselor;
o) afirmarea de către un comerciant că îşi încetează activitatea sau că se stabileşte în altă parte în cazul cînd acest lucru nu este adevărat;
p) afirmarea că un produs poate spori şansele de cîştig la jocurile de noroc;
q) afirmarea neîntemeiată că produsul poate vindeca boli, disfuncţii sau malformaţii;
r) transmiterea de informaţii inexacte cu privire la condiţiile oferite de piaţă sau cu privire la posibilitatea achiziţionării produsului cu intenţia de a determina consumatorul să cumpere produsul în condiţii mai puţin favorabile decît în condiţiile normale ale pieţei;
s) afirmarea, în cadrul unei practici comerciale, că se va organiza un concurs sau se va oferi un premiu în scopuri promoţionale fără a acorda premiul promis sau un echivalent rezonabil;
t) descrierea unui produs ca fiind “gratuit”, “fără costuri” sau în termeni similari în cazul în care consumatorul trebuie să suporte şi alte costuri, în afară de costurile inevitabile ce rezultă din practica comercială, inclusiv plata pentru livrarea sau ridicarea produsului;
u) includerea în materialele publicitare a unei facturi sau a unui document similar referitor la plată, prin care consumatorului i se creează impresia că  deja a comandat produsul promovat, cînd, de fapt, el nu l-a comandat;
v) afirmarea falsă sau crearea impresiei false că acţiunile comerciantului nu sînt legate de activităţile sale comerciale, industriale, de producţie sau artizanale ori falsa prezentare a sa în calitate de consumator;
w) crearea impresiei false că serviciul postvînzare cu privire la un produs este disponibil într-un stat, altul decît cel în care produsul este vîndut.
(13) O practică comercială este considerată ca fiind agresivă dacă, în contextul situaţiei de fapt şi ţinînd cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, această practică limitează sau este susceptibilă să limiteze considerabil libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu în privinţa produsului prin hărţuire, constrîngere, inclusiv prin utilizarea forţei fizice sau prin influenţă nejustificată, şi, prin urmare, practica dată îl determină sau este susceptibilă să îl determine pe consumator să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
(14) Pentru a determina dacă o practică comercială recurge la hărţuire, constrîngere, inclusiv la forţă fizică sau la influenţă nejustificată, se ia în considerare:
a) momentul, locul desfăşurării, natura şi/sau durata practicii comerciale;
b) recurgerea la ameninţare, la un limbaj sau la un comportament abuziv;
c) exploatarea de către comerciant, în cunoştinţă de cauză, a oricărui eveniment nefast sau a oricărei situaţii deosebit de grave care afectează modul de a judeca al consumatorului mediu pentru a influenţa decizia consumatorului cu privire la produs;
d) orice obstacol oneros sau disproporţionat, neprevăzut în contract, impus de comerciant, atunci cînd consumatorul doreşte să îşi exercite drepturile contractuale, inclusiv dreptul de a rezilia contractul, de a schimba produsul ori de a se adresa unui alt comerciant;
e) orice ameninţare cu măsuri în situaţia în care acestea nu pot fi luate în mod legal.
(15) Sînt considerate ca fiind agresive, în orice situaţie, următoarele practici comerciale:
a) crearea impresiei consumatorului că nu poate părăsi sediul comerciantului pînă cînd nu se încheie un contract;
b) efectuarea de vizite personale la domiciliul consumatorului, ignorînd solicitarea acestuia de a pleca sau de a nu reveni, cu excepţia cazului în care legea permite acest lucru în vederea îndeplinirii unei obligaţii contractuale şi în măsura în care o permite;
c) solicitarea insistentă şi nedorită prin telefon, fax, email sau prin alt mijloc de comunicare la distanţă, cu excepţia cazului în care  legea permite acest lucru în vederea îndeplinirii unei obligaţii contractuale şi în măsura în care o permite;
d) solicitarea de la un consumator care doreşte să execute o poliţă de asigurare de a prezenta documente care, în mod rezonabil, nu pot fi considerate relevante pentru a stabili dacă pretenţia este validă sau ignorarea sistematică a corespondenţei pertinente cu scopul de a-l determina pe consumator să renunţe la exercitarea drepturilor sale contractuale;
e) includerea într-o publicitate a unui îndemn direct adresat minorilor de a cumpăra produsele promovate ori de a convinge părinţii sau alţi adulţi să cumpere produsele promovate;
f) solicitarea unei plăţi imediate sau ulterioare pentru returnarea ori păstrarea în condiţii sigure a produsului care a fost furnizat de comerciant, dar pe care consumatorul nu l-a solicitat;
g) informarea explicită a consumatorului că, în cazul în care acesta nu cumpără produsul ori serviciul, comerciantul riscă să îşi piardă serviciul sau mijloacele de trai;
h) crearea falsei impresii consumatorului că a cîştigat sau va cîştiga un premiu sau un alt beneficiu echivalent ori că va cîştiga dacă va întreprinde o anumită acţiune, cînd, în realitate, nu există nici un premiu sau un alt beneficiu echivalent, cînd intrarea în posesia premiului sau a altui beneficiu echivalent este condiţionată de plata unei sume de bani ori de suportarea unui cost de către consumator.
    [Art.13 în vigoare din 1 ianuarie 2012]
Articolul 14 (102). Competenţe şi drept de sesizare referitor
la practicile comerciale incorecte
(1) În vederea stopării şi combaterii practicilor comerciale incorecte, persoanele sau autorităţile care, potrivit legii, au un interes legitim pot:
a) să iniţieze o acţiune în instanţă;
b) să sesizeze Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor pentru ca aceasta fie să decidă asupra reclamaţiilor, fie să iniţieze acţiuni în instanţă împotriva comercianţilor care au săvîrşit ori sînt susceptibili să săvîrşească practici comerciale incorecte.
(2) Comercianţii, în cazul în care nu sînt de acord cu sesizarea, trebuie să prezinte dovezi privind incorectitudinea afirmaţiilor expuse în sesizare în legătură cu practica comercială întreprinsă şi sînt obligaţi, la solicitarea instanţelor judecătoreşti sau a Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor, să le pună acestora la dispoziţie documente probatoare.
(3) În cazul în care documentele specificate la alin. (2) nu sînt prezentate într-un termen rezonabil, dar nu mai mare de 15 zile calendaristice, şi/sau dacă sînt recunoscute insuficiente, afirmaţiile expuse în sesizare se consideră fondate.
(4) Comercianţii concurenţi pot informa Consiliul Concurenţei în legătură cu practicile comerciale incorecte sau pot iniţia acţiuni în instanţă împotriva comercianţilor care au săvîrşit ori sînt susceptibili să săvîrşească practici comerciale incorecte.
[Art.14 al.(4) modificat prin LP38 din 27.03.14, MO92-98/18.04.14 art.228]
   [Art.14 în vigoare din 1 ianuarie 2012]
Articolul 15 (103). Răspunderi şi sancţiuni pentru utilizarea
practicilor comerciale incorecte
(1) Ţinînd cont de toate interesele implicate şi, în special, de interesul public, instanţele judecătoreşti competente sau Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor:
a) dispun încetarea sau iniţierea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte, conform procedurilor şi atribuţiilor stabilite de Codul contravenţional;
b) dispun interzicerea sau iniţierea procedurilor legale corespunzătoare pentru interzicerea practicilor comerciale incorecte, chiar dacă acestea nu au fost încă aplicate, dar acest lucru este iminent, conform procedurilor şi atribuţiilor stabilite de Codul contravenţional;
c) solicită prezentarea de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului, în termen de 5 zile lucrătoare, a datelor de identificare a persoanelor fizice sau juridice implicate în realizarea publicităţii audiovizuale, considerată a fi o practică comercială incorectă, precum şi a unei copii a materialului publicitar difuzat.
(2) În cazul în care, în vederea eliminării efectelor practicilor comerciale incorecte, s-a dispus încetarea, respectiv interzicerea acestora, iar hotărîrea/decizia organului respectiv a rămas irevocabilă, instanţa care a emis hotărîrea judecătorească definitivă, respectiv Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor, poate solicita comerciantului:
a) publicarea hotărîrii/deciziei, integral sau parţial, în forma pe care o consideră adecvată;
b) publicarea unui comunicat suplimentar privind măsurile de redresare.
(3) Publicarea, în condiţiile alin. (2), se va face, în toate cazurile, într-un ziar de largă circulaţie, pe cheltuiala comerciantului.
(4) Prezenta lege nu exclude controlul pe care responsabilii de codurile de conduită îl pot efectua conform prevederilor din codurile de conduită pe care comercianţii s-au angajat să le respecte.
(5) Efectuarea controlului specificat la alin. (4) nu exclude şi nu limitează dreptul consumatorilor, al asociaţiilor obşteşti de consumatori sau al concurenţilor de a sesiza responsabilul de codul de conduită şi nici dreptul consumatorilor sau al asociaţiilor de a se adresa Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor ori instanţei judecătoreşti competente.
  [Art.15 în vigoare din 1 ianuarie 2012]
Articolul 16 (11). Încheierea contractelor
Consumatorul, la încheierea contractelor, are următoarele drepturi:
a) de a lua liber decizii la achiziţionarea produsului, serviciului, fără a i se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte, de natură a influenţa opţiunea acestuia;
  [Art.16 lit.a) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
b) de a beneficia de o redactare clară şi precisă a clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile principale şi condiţiile de garanţie, indicarea exactă a preţului sau tarifului, precum şi stabilirea cu exactitate a condiţiilor de credit şi a dobînzilor;
[Art.16 lit.b) modificată prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
c) de a lua cunoştinţă, în prealabil, de textul contractului pe care intenţionează să îl încheie;
   [Art.16 lit.c) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
d) de a fi exonerat de plata pentru produsele, serviciile care nu au fost solicitate;
e) de a fi despăgubit pentru daunele cauzate de produsele, serviciile care nu corespund cerinţelor prescrise sau declarate ori clauzelor contractuale;
f) de a i se asigura deservirea tehnică necesară şi piese de schimb pe toată durata de funcţionare a produsului, stabilită în documentele normative sau declarată de către producător ori convenită de părţi;
g) de a plăti pentru produsele, serviciile de care beneficiază sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea preţului iniţial este posibilă numai cu acordul consumatorului.
Articolul 161. Conformitatea produselor cu specificaţiile
cuprinse în contractul de vînzare-cumpărare
(1) Vînzătorul este obligat să livreze consumatorului produse care sînt în conformitate cu contractul de vînzare-cumpărare.
(2) Se consideră că produsele sînt în conformitate cu contractul de vînzare-cumpărare în cazul în care:
a) corespund descrierii făcute de vînzător şi au aceleaşi calităţi ca şi produsele pe care vînzătorul le-a prezentat consumatorului ca mostră sau model;
b) corespund scopului specific solicitat de către consumator, scop făcut cunoscut vînzătorului şi acceptat de acesta la încheierea contractului de vînzare-cumpărare;
c) corespund scopurilor pentru care sînt utilizate în mod normal produsele de acelaşi tip;
d) fiind de acelaşi tip, prezintă caracteristici de calitate şi performanţe normale, la care consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil, date fiind natura produsului şi declaraţiile publice privind caracteristicile concrete ale acestuia, făcute de vînzător, de producător sau de reprezentantul autorizat al acestuia, în special prin publicitate sau prin înscriere pe eticheta produsului.
(3) Nu se consideră a fi o neconformitate în sensul prezentului articol dacă, în momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare, consumatorul a cunoscut sau nu putea, în mod rezonabil, să nu cunoască această neconformitate ori dacă neconformitatea îşi are originea în materialele furnizate de consumator.
(4) Vînzătorul nu este răspunzător de declaraţiile publice menționate la alin. (2) lit. d), în oricare dintre următoarele situaţii, dacă demonstrează că:
a) nu a cunoscut şi nu ar fi putut, în mod rezonabil, să cunoască declaraţia în cauză;
b) declaraţia a fost rectificată pînă la momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare; sau
c) decizia de a cumpăra produsul nu putea fi influenţată de declaraţiile publice în cauză.
(5) Orice neconformitate care rezultă dintr-o instalare incorectă a produselor se consideră echivalentă unei neconformităţi a produselor dacă instalarea este prevăzută în contractul de vînzare-cumpărare şi produsele au fost instalate de vînzător sau pe răspunderea sa.
(6) Prevederile alin. (5) se aplică şi în cazul în care produsul destinat a fi instalat de consumator este instalat de acesta şi instalarea incorectă este datorată unei erori în instrucţiunile de instalare.
[Art.161 introdus prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
Articolul 17 (12). Stabilirea duratei de funcţionare, termenului
de valabilitate, termenului de garanţie
(1) Producătorul, prestatorul sînt obligaţi să stabilească o durată de funcţionare pentru produsele de folosinţă îndelungată, inclusiv pentru componentele şi accesoriile acestora care, după expirarea unei anumite perioade de timp, pot prezenta pericol pentru viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorului sau pot provoca prejudicii bunurilor acestuia sau  mediului înconjurător.
(2) Producătorul este obligat să stabilească în documentul normativ respectiv termenul de valabilitate pentru produsele alimentare, articolele de parfumerie, cosmetice, medicamente, articolele chimice de uz casnic şi alte produse perisabile.
(3) Producătorul, prestatorul sînt obligaţi să stabilească pentru produsul, serviciul oferit un termen de garanţie. Dacă termenul de garanţie este stabilit de producător, vînzătorul nu poate stabili un termen mai mic. Termenul de garanţie stabilit de producător sau vînzător pentru produsele de folosinţă îndelungată nu poate fi mai mic decît cel de garanţie legală, prevăzut la art. 183 alin. (1).
[Art.17 al.(3) modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
(4) În cazul în care producătorul nu a stabilit un termen de garanţie pentru produsele de folosinţă îndelungată, consumatorul beneficiază de drepturile prevăzute la art. 18 alin. (2) dacă neconformitățile au apărut în termen de 2 ani de la livrarea produsului.
[Art.17 al.(4) în redacția LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
(5) Vînzătorul, producătorul sînt obligaţi să asigure posibilitatea utilizării produselor de folosinţă îndelungată pe toată durata de funcţionare, stabilită în documentul normativ.  În acest scop, ei au obligaţia să asigure reparaţia şi deservirea tehnică a lor, precum şi să asigure piese de schimb şi componente în volumul şi sortimentul necesar, pe toată durata de funcţionare, iar în cazul în care durata de funcţionare nu este prevăzută – în decurs de 10 ani de la data vînzării. Dacă data vînzării  nu poate fi determinată, durata de funcţionare  se calculează de la data fabricării.
(6) Vînzătorul produselor de folosinţă îndelungată, în cazul încetării activităţii sale în domeniul respectiv, este obligat să  transmită persoanei fizice sau juridice care devine succesor obligaţiile sale  de asigurare a posibilităţii de utilizare a produselor de folosinţă îndelungată pe toată durata de funcţionare în perioada termenului de garanţie.
[Art.17 alin.(6) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
Articolul 18. Drepturile consumatorului în cazul
neconformităţii produsului
(1) Vînzătorul este răspunzător faţă de consumator pentru orice neconformitate existentă la momentul cînd a fost livrat produsul.
(2) În cazul unei neconformităţi, consumatorul are dreptul de a solicita vînzătorului să i se aducă produsul la conformitate gratuit, prin reparare sau înlocuire, conform alin. (3)–(12), ori să beneficieze de reducerea corespunzătoare a preţului sau restituirea contravalorii pentru acest produs prin rezoluţiunea contractului, în condiţiile alin. (14)–(16) şi (20).
(3) Consumatorul are dreptul, la opţiunea sa, de a solicita vînzătorului în primul rînd repararea produsului sau înlocuirea acestuia, gratuit în fiecare caz, cu excepţia situaţiei în care măsura reparatorie respectivă este imposibilă sau disproporţionată.
(4) Termenul „gratuit”, prevăzut la alin. (2) şi (3), se referă la toate costurile necesare aducerii produsului la conformitate, inclusiv costurile poştale, de transport, manipulare, diagnosticare, expertizare, demontare, montare, manoperă, pentru materialele utilizate şi ambalare.
(5) O măsură reparatorie se consideră ca disproporţionată în cazul în care impune vînzătorului costuri nerezonabile în comparaţie cu cealaltă măsură reparatorie sau provoacă inconveniente consumatorului, luîndu-se în considerare:
a) valoarea produsului, dacă nu ar fi existat neconformitatea;
b) importanţa neconformităţii;
c) posibilitatea realizării altei măsuri reparatorii fără vreun inconvenient semnificativ pentru consumator. Consumatorul decide asupra inconvenientelor ce le poate produce măsura reparatorie și poate solicita, la opțiunea sa, repararea sau înlocuirea produsului;
d) apariţia în mod repetat a unei neconformităţi la produs după efectuarea deja a unei reparaţii.
(6) O măsură reparatorie se consideră ca imposibilă dacă vînzătorul nu poate asigura produse identice pentru înlocuire sau piese de schimb pentru reparație, inclusiv în cazul lipsei utilajelor sau a tehnologiei aferente.
(7) Orice reparaţie sau înlocuire a produselor este făcută în cadrul unei perioade de timp rezonabile, stabilite de comun acord, în scris, între vînzător şi consumator, fără niciun inconvenient semnificativ pentru consumator, luîndu-se în considerare natura produsului şi scopul pentru care consumatorul a solicitat produsul. Perioada de timp stabilită nu poate depăşi 14 zile calendaristice de la data la care consumatorul a adus la cunoştinţă vînzătorului neconformitatea produsului. Acest termen poate fi prelungit numai cu acordul consumatorului şi este stipulat în contract.
(8) În cazul reparării produsului, în acesta se montează numai piese noi.
(9) În cazul reţinerii produsului pentru reparare sau înlocuire, vînzătorul este obligat să elibereze consumatorului o dovadă în formă scrisă, care să conţină elementele de identificare a sa şi a produsului reţinut, precum şi termenul de soluţionare a reclamaţiei.
(10) În cazul în care consumatorul a solicitat înlocuirea de către vînzător a produsului cu neconformitate cu un produs similar de alt model, se recalculează preţul de cumpărare.
(11) În cazul în care, la momentul adresării consumatorului, agentul economic nu dispune de un produs similar cu cel returnat, consumatorul este în drept să ceară restituirea contravalorii produsului, iar vînzătorul este obligat să primească produsul respectiv şi să restituie suma plătită.
(12) În cazul în care în locul reparării produsului vînzătorul livrează un produs fără neconformitate, acesta poate cere consumatorului restituirea produsului cu neconformitate potrivit regulilor privind efectele rezoluţiunii contractului.
(13) Consumatorul nu poate solicita înlocuirea produselor în cazul produselor second-hand.
(14) Consumatorul poate solicita o reducere corespunzătoare a preţului sau restituirea contravalorii produsului prin rezoluţiunea contractului în oricare dintre următoarele cazuri:
a) dacă nu beneficiază de dreptul de reparaţie sau de înlocuire a produsului;
b) dacă vînzătorul nu a efectuat măsura reparatorie într-o perioadă de 14 zile calendaristice;
c) dacă vînzătorul, prin măsura reparatorie efectuată, a provocat un inconvenient semnificativ pentru consumator;
d) la apariţia unei neconformităţi la produs după efectuarea deja a unei măsuri reparatorii conform alin. (3)–(12), dacă consumatorul a refuzat repararea sau înlocuirea produsului;
e) la depistarea neconformităţii produsului în termen de 6 luni de la livrarea produsului, dacă consumatorul a refuzat repararea sau înlocuirea produsului.
(15) Suma reducerii prețului la produsele neconforme se stabilește cu acordul ambelor părţi (vînzător și consumator).
(16) Consumatorul nu are dreptul să solicite restituirea contravalorii produsului prin rezoluţiunea contractului dacă neconformitatea este minoră. Se consideră minoră neconformitatea care nu exercită o influenţă substanţială asupra utilizării produsului.
(17) În cazul produselor alimentare, farmaceutice necorespunzătoare cerinţelor prescrise sau declarate, vînzătorul este obligat, la cererea şi opţiunea consumatorului, să le înlocuiască sau să restituie contravaloarea acestora.
(18) La restituirea contravalorii se ia în calcul preţul produsului la data examinării reclamaţiei – în cazul în care preţul lui s-a majorat, şi preţul la data procurării – în cazul în care preţul lui s-a micşorat.
(19) Vînzătorul, prestatorul au aceleaşi obligaţii pentru produsul, serviciul înlocuit ca şi pentru produsul vîndut, serviciul prestat iniţial.
(20) Reducerea corespunzătoare a preţului sau restituirea contravalorii produsului în cadrul termenului de garanţie, în caz de deficienţe care nu sînt imputabile consumatorului, se face necondiţionat de către vînzător într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării reclamaţiei de către consumator sau în termenul stabilit în contract.
(21) În cazul produselor electrice de uz casnic, vînzătorul este obligat, la înaintarea de către consumator a cerinţei întemeiate conform prevederilor alin. (2), să pună la dispoziţia acestuia gratuit, în termen de 3 zile, pe perioada remedierii, un produs similar, suportînd cheltuielile de transport.
(22) În cazul depistării deficienţelor la produse constituite din elemente separate în diverse garnituri, seturi, care au termenele lor de garanţie, consumatorul are drepult să înainteze una din revendicările stipulate la alin. (2) atît în privinţa întregii garnituri, întregului set, cît şi a unor piese defectate.
    [Art.18 în redacția LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
Articolul 181. Drepturile consumatorului în cazul
neconformităţii  serviciului prestat
(1) În cazul serviciilor, remedierea gratuită a deficienţelor apărute care nu sînt imputabile consumatorului, înlocuirea gratuită, reducerea corespunzătoare a preţului sau restituirea contravalorii se aplică la constatarea deficienţelor în timpul prestării sau recepţionării serviciului ori în cadrul termenului de garanţie și se face necondiţionat de către prestator într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării reclamaţiei de către consumator sau în termenul stabilit în contract.
(2) Prestatorul asigură toate operaţiunile şi suportă toate cheltuielile necesare pentru remedierea deficienţelor constatate la serviciile prestate, înlocuirea produselor utilizate în cadrul serviciilor respective, inclusiv transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, montarea şi ambalarea acestora, sau pentru restituirea contravalorii serviciilor necorespunzătoare în cadrul termenului de garanţie.
(3) Consumatorul are dreptul să rezilieze contractul de prestare a serviciului de calitate corespunzătoare în orice moment, cu condiţia că achită prestatorului o parte din preţ, proporţională cu partea din serviciul prestat pînă la primirea de către prestator a avizului de reziliere a contractului, dacă contractul nu prevede altfel.
    [Art.181 introdus prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
Articolul 182. Acţiunea în regres
Dacă vînzătorul este răspunzător faţă de consumator pentru neconformitatea rezultată dintr-o acţiune sau dintr-o omisiune a producătorului ori a unui agent economic din acelaşi lanţ contractual, vînzătorul are dreptul să intenteze acțiune de regres împotriva celui responsabil de neconformitate, în condiţiile legii.
    [Art.182 introdus prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
    Articolul 183. Termene
(1) Răspunderea vînzătorului, conform prevederilor art. 18, este angajată dacă neconformitatea apare într-un termen de 2 ani, calculat de la livrarea produsului. În cazul în care producătorul a stabilit un termen de garanţie comercială mai mare decît cel de garanție legală de 2 ani, răspunderea vînzătorului, conform prevederilor art. 18, este angajată dacă neconformitatea apare în cadrul termenului de garanţie comercială oferit.
(2) Pentru produsele a căror durată de funcţionare este mai mică de 2 ani, termenul prevăzut la alin. (1) se reduce la această durată.
(3) În cazul produselor second-hand, consumatorul şi vînzătorul pot conveni reducerea termenului prevăzut la alin. (1), dar nu la mai puţin de 1 an de la data livrării produsului.
(4) Consumatorul trebuie să informeze vînzătorul despre neconformitate în termen de pînă la 2 luni de la data la care a constatat-o.
(5) Pînă la proba contrară, orice neconformitate depistată în termen de 6 luni de la livrarea produsului se prezumă că a existat la momentul livrării acestuia, cu excepţia cazurilor în care prezumţia în cauză este incompatibilă cu natura produsului sau natura neconformităţii.
(6) La înlăturarea deficienţelor prin înlocuirea unei piese de schimb sau a unei părţi componente a produsului, pentru care sînt stabilite termene de garanţie, termenul de garanţie pentru noile piese de schimb sau  părţi componente se calculează din ziua eliberării produsului reparat către consumator.
(7) Pentru produsele de sezon (încălţăminte, articole vestimentare, produse din blană etc.) procurate pînă la începerea sezonului respectiv, termenul de garanţie se calculează de la începutul sezonului: pentru perioada de iarnă – de la 1 octombrie, pentru perioada de vară – de la 1 aprilie.
(8) Data achiziţionării produsului se stabileşte în baza bonului de casă sau a  oricărui alt document care confirmă achiziţionarea produsului ori în baza altor mijloace de probă (inclusiv depoziţiile martorilor) care pot permite stabilirea datei şi a locului de achiziţionare.
(9) Perioada în decursul căreia produsul nu a fost utilizat din cauza remedierii deficienţelor prelungeşte, în mod corespunzător, termenul de garanţie. Curgerea termenului de garanție se suspendă din momentul sesizării vînzătorului pînă la aducerea produsului în stare de funcţionare corespunzătoare.
(10) În cazul unor vicii ascunse, apărute după expirarea termenului de garanţie, termenul stabilit la art. 18 alin. (7) şi (20) curge de la data finalizării expertizei tehnice efectuate la solicitarea consumatorului de o terţă parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu legea.
(11) În cazul serviciilor de reparaţie a produselor de folosinţă îndelungată în perioada postgaranţie, termenul minim de garanţie constituie 6 luni.
[Art.183 introdus prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
Articolul 184. Garanţii
(1) Garanţia este obligatorie din punct de vedere juridic pentru ofertant, în condiţiile stabilite în certificatul de garanţie şi în publicitatea aferentă.
(2) Certificatul de garanţie cuprinde menţiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorului şi atestă în mod clar că aceste drepturi nu sînt afectate prin garanţia oferită.
(3) Certificatul de garanţie precizează conţinutul garanţiei şi elementele esenţiale necesare pentru a face reclamaţii în temeiul garanţiei, în special:
a) elementele de identificare a produsului;
b) termenul de garanţie;
c) domeniul teritorial al garanţiei;
d) modalităţile de asigurare a garanţiei – reparare, înlocuire, restituire a contravalorii, condiţiile şi termenul de realizare a acestora;
e) denumirea şi adresa garantului (ale producătorului, vînzătorului şi ale întreprinderii specializate în deservire tehnică).
(4) Certificatul de garanţie se redactează în termeni simpli şi uşor de înţeles, în limba de stat.
(5) Certificatul de garanţie se oferă pe suport de hîrtie sau pe orice alt suport durabil, disponibil şi accesibil consumatorului.
(6) În cazul în care garanţia nu respectă prevederile alin. (2)–(4), valabilitatea acesteia nu este afectată, consumatorul avînd dreptul de a solicita vînzătorului îndeplinirea garanţiei, în condiţiile legii.
(7) Clauzele contractuale sau înţelegerile încheiate între vînzător şi consumator înainte ca neconformitatea să fie cunoscută de consumator şi comunicată vînzătorului, care limitează sau înlătură, direct ori indirect, drepturile consumatorului prevăzute de prezenta lege, sînt nule de drept.
(8) Drepturile consumatorilor prevăzute la art.18, 181, 183 şi la art. 184 alin. (1)–(7) sînt exercitate fără a aduce atingere altor drepturi pe care consumatorul le poate invoca conform prevederilor legale care reglementează răspunderea contractuală sau necontractuală.
    [Art.184 introdus prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
Articolul 185. Modul de depunere şi soluţionare
a reclamaţiilor
(1) În perioada termenului de garanţie, consumatorii depun reclamaţiile referitoare la produsele necorespunzătoare iniţial vînzătorului sau prestatorului.
(2) Odată cu depunerea reclamaţiei, consumatorul prezintă o copie de pe bonul de casă sau o copie de pe alt document care confirmă efectuarea cumpărăturii (inclusiv certificatul de garanţie).
(3) Dacă vînzătorul, prestatorul refuză să satisfacă reclamaţia consumatorului conform prevederilor art. 18 alin. (2) şi art. 181 alin. (1), ei sînt obligaţi să dovedească vina consumatorului în ceea ce priveşte deficienţele apărute la produsul vîndut, serviciul prestat prin expertiza tehnică efectuată de o terţă parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu legea, într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data depunerii reclamației de către consumator. În caz contrar, ei sînt obligaţi să îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 18 alin. (2) şi art. 181 alin. (1) conform opțiunii consumatorului.
(4) În cazul refuzului de a satisface reclamaţia consumatorului prin repararea sau înlocuirea gratuită, reducerea corespunzătoare a preţului sau restituirea contravalorii pentru produsul neconform sau serviciul prestat neconform, vînzătorul, prestatorul prezintă acestuia refuzul în scris. Neprezentarea refuzului în termenul stabilit la alin. (3)  se consideră refuz tacit.
(5) În cazul în care consumatorul nu este de acord cu rezultatele examinării reclamaţiei sau în cazul refuzului de a satisface reclamația, consumatorul are dreptul să se adreseze organelor abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor sau, conform procedurii civile, în instanţa de judecată, anexînd la petiţie copia de pe răspunsul vînzătorului sau, în cazul refuzului tacit, documentele care confirmă depunerea reclamației în adresa vînzătorului.
[Art.185 introdus prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
Articolul 19 (14). Înlocuirea produsului de calitate
corespunzătoare
(1) Consumatorul este în drept să ceară vînzătorului, în termen de 14 zile, înlocuirea unui produs nealimentar de calitate corespunzătoare cu un produs similar celui procurat dacă acest produs nu-i convine ca formă, gabarite, model, mărime, culoare sau dacă nu-l poate utiliza conform destinaţiei din alte cauze, cu efectuarea, în cazul diferenţei de preţ, a recalculului corespunzător.
[Art.19 al.(1) modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
(2) Dacă produsul necesar pentru înlocuire lipseşte, consumatorul are dreptul să rezilieze contractul, iar vînzătorul este obligat să-i restituie contravaloarea produsului.
(3) Cererea consumatorului de a i se înlocui produsul sau de a i se restitui contravaloarea lui urmează să fie executată dacă produsul nu este utilizat, nu şi-a pierdut calităţile de consum şi dacă există probe că a fost cumpărat de la vînzătorul respectiv.
(4) Lista produselor nealimentare de calitate corespunzătoare ce nu pot fi înlocuite cu un produs similar este prezentată în anexa la prezenta lege.
[Art.19 al.(4) introdus prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
Articolul 20 (15). Repararea prejudiciului
(1)  Consumatorul este în drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat de produsele, serviciile necorespunzătoare indiferent de faptul dacă s-a aflat sau nu în relaţii contractuale cu vînzătorul, prestatorul.
(2) Prejudiciul se repară de către vînzător, prestator şi în cazul în care livrarea produsului, prestarea serviciului se fac în mod gratuit sau la preţ redus ori dacă produsul a fost comercializat ca piese de schimb sau distribuit sub altă formă.
(3) Prejudiciul (inclusiv moral) se repară de către vînzător, prestator dacă a fost cauzat pe parcursul:
a) termenului de valabilitate – la produsele pentru care se stabileşte acest termen;
b) duratei de funcţionare – la produsele de folosinţă îndelungată;
c) a 2 ani – la produsele pentru care nu este prevăzută stabilirea termenului de valabilitate sau duratei de funcţionare.
(4) Prejudiciul moral cauzat consumatorului de către producător, vînzător, prestator prin încălcarea drepturilor lui prevăzute de prezenta lege, precum şi de alte acte normative, se repară în mărimea stabilită de instanţa judecătorească.
(5) Prejudiciul moral se repară indiferent de repararea prejudiciului material cauzat consumatorului.
(6) Pentru repararea prejudiciului cauzat consumatorului, acesta  trebuie să facă dovada prejudiciului.

Capitolul IV
PREVEDERI SPECIFICE  PRIVIND PRESTAREA
SERVICIILOR (EXECUTAREA LUCRĂRILOR)

Articolul 21 (16). Obligaţiile prestatorului (executantului) la
prestarea serviciului (executarea lucrării)
(1) Prestatorul (executantul) este obligat să asigure prestarea serviciului (executarea lucrării) în termenele şi condiţiile stabilite în reglementările specifice în domeniu sau stipulate în contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării).
(2) Dacă prestatorul (executantul) nu a început la timp prestarea serviciului (executarea lucrării) sau dacă, în timpul prestării serviciului (executării lucrării), a devenit clar că serviciul (lucrarea) nu va fi îndeplinit în termenul stabilit, sau dacă  termenul de prestare a serviciului (executare a lucrării) a expirat, consumatorul este în drept, opţional:
a) să fixeze prestatorului (executantului) un nou termen, în cadrul căruia el trebuie să înceapă şi să finalizeze prestarea serviciului (executarea lucrării), şi să ceară reducerea preţului pentru serviciu (lucrare);
b) să rezilieze contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării) şi să revendice repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea termenelor de începere şi/sau finalizare a prestării serviciului (executării lucrării).
(3) Termenele noi de prestare a serviciului (executare a lucrării) stabilite de consumator se stipulează în contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării).
(4) Reclamaţiile consumatorului privind nerespectarea termenelor de prestare a serviciului (executare a lucrării) nu vor fi satisfăcute dacă prestatorul (executantul) va face dovada că tergiversarea s-a produs din motive de forţă majoră.
(5) În momentul finalizării lucrării, prestatorul (executantul) întocmeşte un act de finalizare a lucrărilor, ce urmează a fi semnat de consumator cu sau fără rezerve.
  [Art.21 alin.(5) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
(6) Prestarea serviciilor de întreţinere şi reparaţie a elementelor constructive ale blocurilor locative constituie obligaţia gestionarilor blocurilor respective şi se efectuează conform tarifelor stabilite în modul corespunzător.
    [Art.21 alin.(6) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
Articolul 22 (17). Prestarea serviciului (executarea lucrării)
din materialul prestatorului (executantului)
(1) Prestatorul (executantul) este obligat să presteze serviciul (să execute lucrarea), conform contractului, din materialele şi cu mijloacele proprii dacă consumatorul nu cere prestarea (executarea) lui din materialul său.
(2) Prestatorul (executantul) răspunde pentru calitatea materialului său.
(3) Materialul prestatorului (executantului), uneltele, mijloacele tehnice şi altele asemenea, necesare pentru prestarea serviciului (executarea lucrării), sînt transportate la locul de prestare a serviciului (executare a lucrării) de către prestator (executant).
Articolul 23 (18). Prestarea serviciului (executarea lucrării)
din materialul (cu obiectul) consumatorului
(1) Dacă serviciul se prestează (lucrarea se execută) integral sau parţial din materialul (cu obiectul) consumatorului, prestatorul (executantul) răspunde pentru integritatea acestui material (obiect) şi pentru utilizarea lui corectă.
(2) Prestatorul (executantul) este obligat să prevină consumatorul că materialul (obiectul) transmis de acesta conţine defecte sau este necalitativ, fapt ce se consemnează în contract, precum şi să prezinte un raport asupra utilizării materialului (obiectului) şi să-i restituie partea rămasă.
(3) În cazul pierderii (deteriorării) totale sau parţiale a materialului (obiectului) preluat de la consumator, prestatorul (executantul) este obligat, cu acordul consumatorului, să-l înlocuiască, în termen de 10 zile, cu un material (obiect) similar de aceeaşi calitate, iar dacă acesta lipseşte – să restituie consumatorului costul dublu al materialului (obiectului), precum şi cheltuielile suportate.
(4) Necunoaşterea de către prestator (executant) a proprietăţilor specifice ale materialului (obiectului) nu îl exonerează de răspundere.
(5) Costul materialului (obiectului) predat prestatorului (executantului) se stabileşte de către consumator şi se consemnează în contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării) sau într-un alt document (chitanţă, comandă).
(6) Prestatorul (executantul) nu răspunde de pierderea (deteriorarea) totală sau parţială a materialului (obiectului) preluat de la consumator dacă acesta a fost prevenit în scris referitor la proprietăţile specifice ale materialului (obiectului), care pot determina pierderea (deteriorarea) lui totală sau parţială.
(7) Prestatorul (executantul) este obligat să informeze la timp consumatorul asupra circumstanţelor care pot influenţa calitatea serviciului prestat (lucrării executate).
(8) Prestatorul (executantul) este în drept să rezilieze contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării) şi să ceară compensarea integrală a cheltuielilor suportate dacă consumatorul, deşi a fost informat la timp şi în modul corespunzător, nu va înlocui într-un termen rezonabil materialul cu defecte sau necalitativ, nu va modifica indicaţiile privind modul de prestare a serviciului (executare a lucrării) sau nu va înlătura alte circumstanţe care pot reduce calitatea serviciului prestat (lucrării executate).

Capitolul V
INFORMAREA CONSUMATORILOR

Articolul 24 (19). Dreptul consumatorilor la informare
Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor produselor şi serviciilor oferite de către agenţii economici astfel încît să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplină securitate.
Articolul 25 (20). Obligaţiile agenţilor economici privind
informarea consumatorilor
(1) Informarea consumatorilor despre produsele, serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare şi prin indicarea caracteristicilor acestora, care se înscriu la vedere şi explicit pe produs, etichetă, ambalaj sau în cartea tehnică, în instrucţiunile de exploatare ori în alte documente de însoţire a produsului, serviciului, după caz, în funcţie de destinaţia acestora. Textul informaţiei va fi lizibil, imprimat cu litere şi caractere distincte pentru consumator.
[Art.25 al.(1) modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
  [Art.25 alin.(1) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
(2) Se interzice importul şi punerea la dispoziție pe piață a produselor, prestarea serviciilor în lipsa informaţiei complete, veridice şi corecte în limba moldovenească sau în limbile moldovenească şi rusă.
[Art.25 al.(2) modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
(3) Producătorul (ambalatorul) trebuie să prezinte informaţii despre denumirea produsului, denumirea şi marca producătorului (sau denumirea importatorului), să indice adresa acestuia (numărul de telefon, după caz), masa/volumul, principalele caracteristici calitative, compoziţia, aditivii folosiţi, eventualele riscuri, modul de utilizare, de manipulare, de depozitare, de conservare sau de păstrare, contraindicaţiile, precum şi valoarea energetică la produsele alimentare preambalate, ţara producătoare, termenul de garanţie, durata de funcţionare, termenul de valabilitate şi data fabricării, în conformitate cu reglementările tehnice şi standardele naţionale în vigoare.
(4) Produsele de folosinţă îndelungată trebuie să fie însoţite de certificatul de garanţie, precum şi de cartea tehnică ori de instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, elaborate de către producătorul nemijlocit.
(5) Vînzătorii şi prestatorii de servicii trebuie să informeze consumatorii despre preţul de vînzare al produsului şi preţul pe unitatea de măsură a produsului (cînd este aplicabil) sau despre tariful serviciului prestat, să ofere toate informaţiile specificate la alin. (3), să ofere date despre evaluarea conformităţii şi, după caz,  documentele tehnice care trebuie să însoţească produsul ori serviciul.
    [Art.25 alin.(5) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
(6) Toate informaţiile, inclusiv cele verbale, referitoare la produsele, serviciile oferite consumatorilor, documentele de însoţire, precum şi contractele încheiate, trebuie să fie prezentate în limba moldovenească sau în limba moldovenească şi în una din limbile de circulaţie internaţională.
[Art.25 al.(6) modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
(7) Informaţiile referitoare la serviciile prestate trebuie să cuprindă, conform reglementărilor în vigoare, categoria calitativă respectivă a serviciului, termenul de prestare, termenul de garanţie, tarifele, eventualele riscuri şi declaraţia de conformitate sau certificatul de conformitate.
(8) Agenţii economici sînt obligaţi să demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, modul de utilizare şi funcţionalitatea produselor de folosinţă îndelungată ce urmează a fi vîndute.
(9) Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a unor afirmaţii şi caracteristici care nu sînt conforme parametrilor reali ce caracterizează produsele, serviciile.
(10) Preţurile şi tarifele trebuie indicate la vedere într-o formă clară şi explicită. Regulamentul privind modul de indicare a preţurilor oferite consumatorilor se aprobă de Guvern.
  [Art.25 alin.(10) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
(11) Vînzătorul, prestatorul sînt obligaţi să comercializeze produse şi să presteze servicii numai în locuri şi în spaţii autorizate, conform reglementărilor legale.
(12) Vînzătorul, prestatorul sînt obligaţi să afişeze la vedere adresa şi numărul de telefon al autorităţii abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor, informaţia privind termenul de garanţie la produsele, serviciile oferite, precum şi informaţia despre obligativitatea prezenţei bonului de casă sau a unui alt document, care confirmă faptul cumpărării produsului, prestării serviciului, la examinarea reclamaţiei. Formatul şi structura unificate ale panoului informativ al consumatorului se stabilesc de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi se plasează pe pagina web a acesteia.
   [Art.25 alin.(12) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
(13) Vînzătorul, prestatorul, inclusiv în cazul în care desfăşoară activitate comercială în afara localului autorizat, sînt obligaţi să afişeze la vedere denumirea lor, licenţa dacă obligativitatea acesteia este prevăzută de legislaţie, precum şi să afişeze programul de lucru şi să îl respecte.
[Art.25 al.(13) modificat prin LP153 din 01.07.16, MO215-216/19.07.16 art.475; în vigoare 19.07.16]
Articolul 26 (21). Instruirea  în domeniul protecţiei consumatorilor
(1) Instruirea în domeniul protecţiei consumatorilor se asigură prin instituirea unor sisteme de informare a consumatorilor privind drepturile lor, prin realizarea măsurilor necesare pentru protecţia acestor drepturi, prin organizarea de seminare, editarea de publicaţii cu tematică respectivă şi prin alte acţiuni întreprinse de organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor şi de structurile neguvernamentale, precum şi prin mass-media şi alte organe interesate.
(2) Instruirea (educarea) consumatorilor face parte din programa de învăţămînt.
    [Art.26 alin.(2) noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012, alineatul unic devine alineatul (1)]

Capitolul VI
ORGANELE ABILITATE CU FUNCŢII DE PROTECŢIE
A CONSUMATORILOR

Articolul 27 (22).  Autorităţile administraţiei publice centrale
cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor
  [Titlul art.27 în vigoare din 1 ianuarie 2012]
(1) Protecţia drepturilor consumatorilor de către stat se realizează prin elaborarea şi promovarea la nivel de stat a politicii în domeniul protecţiei drepturilor consumatorilor, elaborarea şi aprobarea legilor şi altor acte normative în domeniu, prin organizarea şi exercitarea controlului şi supravegherii de stat asupra respectării legislaţiei în domeniu, precum şi a cerinţelor prescrise sau declarate referitoare la produse, servicii.
(2) Organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de elaborarea politicii de stat în domeniul protecţiei consumatorilor este Ministerul Economiei, care are următoarele atribuţii principale în domeniul protecţiei consumatorilor:
a) coordonează şi promovează politica statului în domeniul protecţiei consumatorilor;
b) asigură dezvoltarea cadrului legislativ în domeniul protecţiei consumatorilor, inclusiv prin transpunerea directivelor europene relevante în legislaţia naţională;
c) coordonează activitatea organelor administraţiei publice abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor specificate la art. 28;
d) coordonează activităţile de informare şi de educare a cetăţenilor în ceea ce priveşte drepturile pe care le au în calitate de consumatori;
e) organizează activitatea Consiliului coordonator pentru protecţia consumatorilor şi supravegherea pieţei (în continuare – Consiliul coordonator), organ consultativ care întruneşte reprezentanţi desemnaţi ai autorităților administrației publice centrale, ai autorităţilor de supraveghere a pieţei, ai organului vamal, ai asociaţiilor obşteşti de consumatori şi ai asociaţiilor profesionale sectoriale;
[Art.27 al.(2), lit.e) în redacția LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
f) reprezintă Republica Moldova în organismele internaţionale de protecţie a consumatorilor.
   [Art.27 alin.(2) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
(3) Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor are următoarele atribuţii principale:
a) implementează politica în domeniul protecţiei consumatorilor în comun cu organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, cu autorităţile administraţiei publice locale cu atribuţii în domeniu şi cu asociaţiile obşteşti de consumatori;
b) examinează şi înaintează propuneri la proiecte de acte legislative sau de alte acte normative în domeniul protecţiei consumatorilor referitor la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportarea, importul şi comercializarea produselor, referitor la prestarea serviciilor, astfel încît acestea să nu pună în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor, să nu afecteze drepturile şi interesele lor legitime, precum şi referitor la regulile de desfăşurare a activităţilor de comerţ;
c) participă, în colaborare cu organizaţii şi instituţii din ţară şi din străinătate, la realizarea programelor interne şi internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor în limita competenţelor ce îi revin conform legii;
d) organizează activităţi de informare, consiliere şi educare a consumatorilor în ceea ce priveşte drepturile lor legitime;
e) colaborează cu asociaţiile obşteşti de consumatori în vederea informării consumatorilor asupra drepturilor  lor legitime şi a modalităţii de apărare a acestora;
f) informează consumatorii asupra produselor şi serviciilor ce prezintă riscuri pentru sănătatea şi securitatea lor, precum şi asupra practicilor comerciale incorecte  care le pot afecta interesele economice;
g) efectuează controlul respectării prevederilor legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor, controlul respectării cerințelor privind siguranța produselor nealimentare, introduse sau puse la dispoziţie pe piaţă destinate consumatorilor;
[Art.27 al.(3), lit.g) în redacția LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
g1) efectuează supravegherea pieței privind conformitatea produselor nealimentare, introduse sau puse la dispoziţie pe piaţă, cu cerinţele esenţiale aplicabile, precum și controlul conformității serviciilor prestate cu cerinţele prescrise şi/sau declarate;
    [Art.27 al.(3), lit.g1) introdusă prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
h) efectuează prelevări de probe de produse nealimentare puse la dispoziţie pe piaţă pentru analize şi încercări în laboratoare acreditate;
[Art.27 al.(3), lit.h) în redacția LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
i) efectuează supravegherea metrologică a respectării de către persoanele juridice şi/sau fizice a prevederilor actelor legislative şi altor acte normative în domeniul metrologiei legale;
[Art.27 al.(3), lit.i) modificată prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
j) prezintă periodic rapoarte şi sinteze Ministerului Economiei şi autorităţilor administraţiei publice centrale interesate referitor la activitatea proprie în domeniul protecţiei consumatorilor şi referitor la rezultatele supravegherii pieţei;
k) constată contravenţii, examinează cauze contravenţionale şi aplică sancţiuni în conformitate cu prevederile Codului contravenţional;
l)  emite decizii de remediere, înlocuire, restituire a contravalorii produsului, serviciului necorespunzător, de reducere a preţului acestora, conform art. 18, 181 şi 185, ce urmează a fi executate în termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data recepţionării de către agentul economic;
[Art.27 al.(3), lit.l) modificată prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
m)  emite decizii de încetare a practicilor comerciale incorecte;
n)  emite decizii de interzicere a practicilor comerciale incorecte, chiar dacă acestea nu au fost aplicate, dar acest lucru este iminent;
o) solicită informaţii privind măsurile întreprinse de către agenţii economici în vederea remedierii neajunsurilor depistate;
p) sesizează autoritatea de licenţiere în cazul constatării cazurilor de comercializare a produselor falsificate (contrafăcute) şi/sau periculoase ori în cazul altor încălcări, în scopul suspendării sau retragerii licenţei;
[Art.25 al.(3), lit.p) modificată prin LP153 din 01.07.16, MO215-216/19.07.16 art.475; în vigoare 19.07.16]
p1) suspendă activitatea unităţii comerciale în cazul în care agentul economic comercializează produse falsificate (contrafăcute) şi/sau periculoase sau înaintează instanţei de judecată cererea de încetare a activităţii unităţii comerciale;
    [Art.25 al.(3), lit.p1) introdusă prin LP153 din 01.07.16, MO215-216/19.07.16 art.475; în vigoare 19.07.16]
q) sesizează organismele de evaluare a conformităţii acreditate, în baza constatărilor proprii, sesizărilor consumatorilor sau sesizărilor asociaţiilor obşteşti de consumatori, în ceea ce priveşte neconformitatea produselor şi serviciilor puse la dispoziție pe piață, însoţite de certificate de conformitate;
[Art.27 al.(3), lit.q) modificată prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
r) examinează reclamaţiile consumatorilor în vederea protejării drepturilor legitime ale acestora;
s) realizează protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor prin mijloacele prevăzute de lege;
t) acordă persoanelor fizice şi juridice consultanţă de specialitate în domeniul protecţiei consumatorilor;
u) îndeplineşte alte sarcini stabilite prin lege în domeniul său de activitate.
   [Art.27(22) alin.(3) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
(4) Regulamentul Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor se aprobă de Guvern.
[Art.27 al.(4) modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
  [Art.27 alin.(4) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
(5) Pentru coordonarea activităţii de protecţie a consumatorilor se creează, prin hotărîre de Guvern, Consiliul coordonator, care:
[Art.27 al.(5) modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
a) contribuie la promovarea politicii statului în domeniul protecţiei consumatorilor;
b) participă la elaborarea programelor naţionale de protecţie a consumatorilor pe termen scurt şi pe termen lung;
c) coordonează activităţile desfăşurate în domeniul protecţiei consumatorilor de către autorităţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor;
d) participă la procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;
e) coordonează activitatea de implementare şi realizare a prevederilor legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor;
[Art.27 al.(5), lit.f) abrogată prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
[Art.27 alin.(5) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
Articolul 28 (23). Alte organe ale administraţiei publice abilitate
cu funcţii de protecţie a consumatorilor
Organe ale administraţiei publice abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor, de asemenea, sînt:
a) în domeniul protecţiei vieţii şi sănătăţii consumatorilor – Ministerul Sănătăţii;
b) în domeniul transportului interurban şi internaţional – organul de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul transporturilor;
c) în domeniul construcţiilor – organul administraţiei publice centrale specializat în domeniul construcţiilor;
d) în domeniul turismului – Agenţia Turismului;
e) în domeniile energetic şi de alimentare cu apă şi de canalizare – organul de stat abilitat cu funcţii de reglementare în energetică şi în domeniul de alimentare cu apă şi de canalizare;
[Art.28 lit.e) în redacția LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
f) în domeniul telecomunicaţiilor – organul de stat abilitat cu funcţii de reglementări în telecomunicaţii;
g) în domeniul asigurărilor – organul de stat abilitat cu funcţii de supraveghere a asigurărilor;
h) în domeniul serviciilor bancare – Banca Naţională;
i) în domeniul produselor alimentare, la toate etapele lanţului alimentar – Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.
    [Art.28 lit.i) introdusă prin LP318 din 27.12.12, MO49-55/08.03.13 art.152]
Articolul 29 (24). Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice
locale privind protecţia consumatorilor
În scopul protecţiei consumatorilor, autorităţile administraţiei publice locale, în raza unităţii teritorial-administrative respective, în conformitate cu legislaţia, au obligaţia:
a) să informeze consumatorii şi  să le acorde consultaţii, să examineze, în limita competenţei lor, reclamaţiile acestora referitor la:
– transportul local;
– serviciile comunale;
– activităţile pentru care, conform legislaţiei, ele acordă autorizaţii;
[Art.29 lit.a) modificată prin LP153 din 01.07.16, MO215-216/19.07.16 art.475; în vigoare 19.07.16]
b) să readreseze reclamaţiile către organul abilitat cu funcţii de protecţie a consumatorilor în domeniul respectiv în cazul în care obiectul reclamaţiei depăşeşte limita competenţei lor;
c) să informeze neîntîrziat autorităţile competente despre cazurile de constatare a produselor, serviciilor falsificate (contrafăcute) sau periculoase, precum şi despre alte cazuri de necorespundere cerinţelor prescrise sau declarate;
[Art.29 lit.d) abrogată prin LP153 din 01.07.16, MO215-216/19.07.16 art.475;în vigoare 19.07.16]
e) să contribuie prin  mijloace posibile la înfiinţarea şi funcţionarea asociaţiilor obşteşti de consumatori.
Articolul 30 (25). Asociaţiile obşteşti de consumatori
  [Titlul art.30 în vigoare din 1 ianuarie 2012]
(1) Cetăţenii sînt în drept de a se organiza benevol în asociaţii obşteşti de consumatori, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia.
(2) Asociaţiile obşteşti de consumatori au dreptul:
a) să înainteze în instanţe judecătoreşti acţiuni pentru protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor, fără achitarea taxei de stat;
   [Art.30  alin.(2) lit.a) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
b) să adreseze, atît organelor de control, cît şi organelor procuraturii, propuneri privind tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de producerea şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor care nu corespund cerinţelor prescrise sau declarate, precum şi de nerespectarea drepturilor consumatorilor, prevăzute de legislaţie;
c) să informeze, în baza reclamaţiilor primite de la consumatori, organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor despre produsele, serviciile necorespunzătoare;
d) să solicite instanţei de contencios administrativ competente anularea în tot sau în parte a actelor, emise de autorităţile publice, care lezează drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor şi care contravin legislaţiei;
e) să organizeze, în modul stabilit de lege, efectuarea expertizei produselor, serviciilor în ceea ce priveşte conformitatea lor cerinţelor prescrise sau declarate;
  [Art.30 alin.(2) lit.e) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
f) să înainteze agenţilor economici şi organelor abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor propuneri privind îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor şi interzicerea comercializării produselor necorespunzătoare;
g) să sesizeze organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor referitor la produsele, serviciile necorespunzătoare sau care pun în pericol viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor, referitor la clauze abuzive în contracte şi practicile incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii;
   [Art.30 alin.(2) lit.g) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
h) să primească de la organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor informaţii şi răspunsuri referitor la propunerile şi sesizările înaintate;
i) să organizeze chestionarea consumatorilor în scopul elucidării opiniei publice despre calitatea produselor comercializate şi preţurile lor;
j) să informeze consumatorii, prin intermediul mass-media, despre calitatea produselor, serviciilor, încălcarea drepturilor şi intereselor lor legitime, despre rezultatele consultării opiniei publice;
k) să întreţină relaţii de colaborare internaţională în domeniul protecţiei consumatorilor;
l) să înainteze autorităţilor administraţiei publice propuneri pentru modificarea legislaţiei în vigoare în domeniul protecţiei consumatorilor;
m) să efectueze activităţi de informare şi de consiliere în domeniul protecţiei consumatorilor;
[Art.30 alin.(2) lit.m) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
n) să reprezinte interesele consumatorilor în procedura de mediere la soluţionarea litigiilor dintre consumator şi vînzător/prestator.
   [Art.30 alin.(2) lit.n) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
(3) Programele, proiectele şi activităţile de informare a consumatorilor propuse de asociaţiile obşteşti de consumatori de utilitate publică pot fi finanţate de stat, conform legii, în cazul în care asociaţiile respective:
a) acţionează exclusiv în numele şi în interesul consumatorilor;
b) sînt economic independente de producători, importatori, distribuitori şi vînzători.
   [Art.30 alin.(3) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
(4) Procedura finanţării prevăzută la alin. (3) se stabileşte şi se aprobă de Ministerul Economiei, care monitorizează utilizarea mijloacelor financiare alocate pentru scopuri de informare a consumatorilor. Criteriile pentru determinarea volumului de finanţare sînt:
a) volumul şi numărul de publicaţii diseminate în scopul protecţiei consumatorilor;
b) periodicitatea campaniilor informaţionale desfăşurate pentru consumatori;
c) numărul de acţiuni înaintate în instanţele judecătoreşti în scopul protecţiei consumatorilor;
d) deţinerea unui birou de consultanţă sau a unei linii telefonice directe pentru consultarea consumatorilor din cel puţin o treime de unităţi administrative teritoriale.
[Art.30 alin.(4) în vigoare din 1 ianuarie 2012]

Capitolul VII
ACŢIUNI PRIVIND PROTECŢIA DREPTURILOR
CONSUMATORILOR

Articolul 31 (26). Acţiuni privind protecţia drepturilor
consumatorilor
(1) Acţiunile privind protecţia drepturilor consumatorilor pot fi depuse la instanţa judecătorească de către consumatorii înşişi sau reprezentanţii acestora, de către autorităţile administraţiei publice abilitate sau de către asociaţiile obşteşti de consumatori.
  [Art.31 alin.(1) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
(2) Acţiunile privind protecţia drepturilor consumatorilor  se depun la instanţa judecătorească în conformitate cu termenele prevăzute de legislaţie. Consumatorii sînt scutiţi de taxa de stat în acţiunile privind protecţia drepturilor sale.
  [Art.31 alin.(2) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
(3) Organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor pot reprezenta interesele consumatorilor în instanţa de judecată în scopul protecţiei drepturilor consumatorilor.
(4) Vînzătorul, prestatorul vor fi exoneraţi de răspundere pentru neîndeplinirea obligaţiilor lor sau pentru îndeplinirea lor neconformă, sau pentru cauzarea prejudiciului dacă vor face dovada că aceste fapte s-au produs din motive de forţă majoră.
(5) Pentru soluţionarea litigiilor ce ţin de protecţia drepturilor consumatorilor, consumatorii şi agenţii economici pot iniţia benevol procedura de mediere ca o modalitate alternativă de soluţionare.
   [Art.31 alin.(5) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
(6) Procedura de mediere, în cazul soluţionării litigiilor ce ţin de protecţia drepturilor consumatorilor, este reglementată de lege.
[Art.31 alin.(6) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
Articolul 32 (27). Responsabilitatea vînzătorului, prestatorului
pentru încălcarea termenelor stabilite
(1) Pentru încălcarea termenelor prevăzute la art. 18 alin. (7) şi (20) şi art. 181 alin. (1), vînzătorul, prestatorul achită consumatorului pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depăşită o penalitate în mărime de 5% din preţul produsului, serviciului în vigoare la data examinării reclamaţiei consumatorului.
[Art.32 al.(1) modificat prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
(2) În cazul încălcării termenelor stabilite, conform art. 21, de începere şi finalizare a prestării serviciului (executării lucrării) sau termenelor noi fixate de consumator, prestatorul (executantul) achită consumatorului pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depăşită o penalitate în mărime de 10% din preţul serviciului (lucrării).
(3) Prin contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării) se poate stabili o penalitate mai mare.
(4) Plata penalităţilor şi repararea prejudiciului nu exonerează vînzătorul, prestatorul (executantul) de îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin faţă de consumator.
(5) Pretenţiile consumatorului privind repararea prejudiciului şi achitarea penalităţilor, prevăzute de prezenta lege sau de contract, se soluţionează de vînzător, prestator pe cale amiabilă sau pe cale judiciară, conform legislaţiei.
(6)  La efectuarea controlului de către organul abilitat, în baza reclamaţiei consumatorului, vînzătorul, prestatorul suportă cheltuielile aferente, inclusiv pentru expertize şi încercări (testări), dacă acestea confirmă necorespunderea produsului, serviciului cerinţelor prescrise sau declarate.
Articolul 33 (28). Răspunderea pentru încălcarea prevederilor
prezentei legi
(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere conform legislaţiei în vigoare.
(2) Examinarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale pentru nerespectarea prezentei legi se efectuează conform procedurilor şi atribuţiilor stabilite de Codul contravenţional.
[Art.33 alin.(2) în vigoare din 1 ianuarie 2012, alineatul unic devine alineatul (1)]

Capitolul VIII
DISPOZIŢII  FINALE

Articolul 34 (29).
(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 4 luni de la data publicării.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.1453-XII din 25 mai 1993 privind protecţia consumatorilor.
Articolul 341
Prezenta lege este compatibilă cu prevederile art. 1, 5–9, 11–13 și ale anexei I și parțial compatibilă cu prevederile art. 3 și ale anexei II ale Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori şi de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 149 din 11 iunie 2005, de asemenea este compatibilă cu prevederile Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vînzării de bunuri de consum şi garanţiile conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L171 din 7 iulie 1999.
[Art.341 introdus prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]
Articolul 35
Guvernul, în termen de 2 luni:
a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.

  PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                     Eugenia OSTAPCIUC

Nr.105-XV. Chişinău, 13 martie 2003.

 

Anexă
LISTA
produselor nealimentare de calitate corespunzătoare
ce nu pot fi înlocuite cu un produs similar

1. Articole de bijuterie (articole din metale preţioase, cu pietre scumpe, din metale preţioase şi montate cu pietre semipreţioase şi sintetice, pietre preţioase şlefuite).
2. Confecţii şi articole din tricot (articole de lenjerie de corp, lenjerie de pat, articole de ciorăpărie).
3. Articole de igienă individuală (periuţe de dinţi, piepteni, agrafe, bigudiuri, pensete, aparate de ras manuale sau electrice şi alte articole destinate îngrijirii corpului).
4. Articole de parfumerie şi cosmetică.
5. Mărfuri textile (ţesături din bumbac şi tip bumbac, in şi tip in, lînă şi tip lînă, mătase şi tip mătase, panglici, bandă de bordură etc.).
6. Cabluri (conducte electrice, cabluri, şnururi).
7. Materiale de construcţie şi de finisare, alte mărfuri comercializate la metraj (linoleum, peliculă, mochetă etc.).
8. Produse şi materiale din mase polimerice ce au contact cu produsele alimentare, inclusiv cele jetabile (veselă şi accesorii pentru servitul mesei şi bucătărie), ambalaje, articole pentru păstrarea şi transportarea alimentelor (canistre, bidoane, butelii, butoaie).
9. Produse chimice de uz casnic, pesticide şi preparate agrochimice.
10. Mobilă de menire socială (garnituri şi seturi).
11. Autoturisme şi articole moto-velo, remorci şi agregate, mijloace mobile pentru mica mecanizare a lucrărilor agricole, nave pentru plimbări şi alte mijloace de transport naval de menire socială.
12. Mărfuri tehnice complexe de uz casnic pentru care sînt stabilite termene de garanţie (aparate electrocasnice, aparate radioelectronice, aparate de calcul şi multiplicare, articole foto-chino, aparate de telefon (fixe şi mobile) şi de faximil, instrumente muzicale electrice, echipamente şi utilaje ce funcţionează cu gaze şi dispozitivele acestora).
13. Articole pentru profilaxia şi tratamentul unor boli în condiţii de domiciliu (articole pentru ocrotirea sănătăţii publice şi pentru igienă din metal, cauciuc, textile şi alte materiale, instrumente, dispozitive şi aparate medicale, remedii pentru igiena cavităţii bucale, lentile pentru ochelari, articole pentru îngrijirea copiilor, preparate farmaceutice).
14. Jucării.
[Anexa introdusă prin LP187 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.657; în vigoare 16.03.17]

LPM272/1999
ID intern unic:  311640
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 272
din  10.02.1999
cu privire la apa potabilă
Publicat : 22.04.1999 în Monitorul Oficial Nr. 39-41     art Nr : 167     Data intrarii in vigoare : 07.12.2000
    LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702

    LP1346-XIV din 02.11.00, MO152/07.12.00

    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 1. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, se utilizează următoarele noţiuni principale:
    apă potabilă – apă care poate fi consumată de om, direct sau indirect, timp îndelungat fără a-i prejudicia sănătatea;
    alimentare cu apă potabilă – activitate de asigurare a necesităţilor de apă potabilă ale persoanelor fizice şi juridice;
    consumator de  apă potabilă – persoană fizică sau  juridică ce utilizează apă potabilă pentru satisfacerea necesităţilor (fiziologice,menajere, tehnologice);
    [Art.1 noţiunea „distribuitor” exclusă prin LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
    fiabilitate a sistemului de alimentare cu apă potabilă – capacitate a sistemului de a asigura funcţionarea unui regim de distribuţie a apei potabile corespunzător normelor de consum şi normelor de calitate, stabilite pentru apa potabilă;
    furnizor de apă potabilă  – agent economic care furnizează  în  mod centralizat apă potabilă consumatorului;
    norme de consum al apei  potabile  –  cantitate de apă potabilă calculată, necesară unui om  în 24 de ore pentru satisfacerea necesităţilor lui fiziologice şi menajere în condiţii de funcţionare normală a sistemului de aprovizionare cu apă şi în condiţii excepţionale;
    norme sanitaro-igienice (de calitate) ale apei potabile – parametrii fizico-chimici, microbiologici şi organoleptici cărora trebuie să le corespundă apa potabilă astfel încît consumul ei să nu pericliteze sănătatea;  parametrii  sînt stabiliţi în regulile şi normele  sanitare, aprobate de Guvern;
    sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă – ansamblu de construcţii, instalaţii, acţiuni şi operaţiuni (procedee) prin care apa captată dintr-o sursă naturală este tratată, transportată, înmagazinată şi distribuită consumatorului cu o presiune stabilă, conform normelor de cantitate şi calitate în vigoare;
    sistem necentralizat de alimentare cu apă potabilă – instalaţii şi construcţii (fîntînă, izvor, sondă de foraj (fîntînă arteziană) cu/sau fără instalaţii de tratare etc.) de captare şi potabilizare a apei fără distribuţie la locul de consum;
    sistem autonom de alimentare  cu  apă potabilă  –  instalaţii  şi construcţii de captare şi potabilizare a apei cu/sau fără distribuţie la locul de consum, aflate în folosinţă individuală sau colectivă;
    sursă de alimentare cu apă potabilă – resursă naturală de apă  care corespunde normelor de calitate stabilite şi care se utilizează (sau poate fi utilizată) pentru captarea apei în sistemele de alimentare cu apă potabilă;
    zonă de protecţie sanitară – teritoriu unic, care include sursa  de apă, construcţiile şi instalaţiile de alimentare cu  apă, cu regim special de activitate şi de protecţie a apelor.
    Articolul 2. Obiectivele legii şi domeniul ei de aplicare
    (1) Prezenta lege reglementează relaţiile din domeniul alimentării cu apă potabilă şi stabileşte norme referitoare la asigurarea persoanelor fizice şi juridice cu apă potabilă, la funcţionarea sigură a sistemelor de alimentare cu apă potabilă şi la calitatea ei, răspunderea pentru încălcări în acest domeniu.
    (2) Acţiunea prezentei legi se extinde asupra organelor centrale de specialitate şi autorităţilor administraţiei publice locale, asupra proprietarilor de sisteme de alimentare cu apă potabilă şi consumatorilor de apă potabilă, întreprinderilor şi organizaţiilor care efectuează proiectarea, construirea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu apă potabilă, asupra organelor de stat care exercită controlul şi supravegherea în domeniul alimentării cu apă potabilă, precum şi asupra persoanelor fizice şi juridice a căror activitate poate influenţa calitatea apei în sursele şi sistemele de alimentare cu  apă potabilă.
    (3) Relaţiile din domeniul alimentării cu apă potabilă şi asigurarea conformităţii calităţii apei potabile cu normele stabilite sînt reglementate de prezenta lege, de legile privind protecţia mediului înconjurător privind protecţia consumatorilor, privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei, de Codul apelor, de regulile şi normele sanitare, precum şi de alte acte normative.
    Articolul 3. Atribuţiile autorităţilor publice
    (1) Atribuţiile Guvernului în domeniul alimentării cu apă potabilă sînt:
    a) elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniul alimentării cu apă potabilă;
    b) elaborarea, aprobarea, finanţarea şi realizarea programelor de stat privind dezvoltarea sistemelor centralizate de alimentare cu apă potabilă;
    c) promovarea unei politici tehnico-ştiinţifice unice, formarea unei baze normative şi metrologice unice în domeniul reglementării calităţii apei potabile, proiectării, construcţiei şi exploatării sistemelor de alimentare cu apă potabilă, utilizării şi protecţiei surselor de alimentare cu apă potabilă;
    d) stabilirea sarcinilor şi drepturilor organelor centrale de specialitate şi ale autorităţilor administraţiei  publice locale în domeniul alimentării cu apă potabilă;
    e) exercitarea  controlului de stat asupra respectării standardelor şi normelor în vigoare privind apa potabilă;
    f) stabilirea modului de certificare şi de acordare a licenţelor în domeniul alimentării cu apă potabilă;
    g) stabilirea principiilor de bază ale politicii de preţuri  în domeniul alimentării cu apă potabilă;
    h) colaborarea internaţională în domeniu.
    (2) Atribuţiile organelor centrale de specialitate şi ale autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul alimentării  cu apă potabilă sînt:
    a) coordonarea activităţii întreprinderilor care exploatează sisteme centralizate şi necentralizate de alimentare cu apă potabilă;
    b) elaborarea, aprobarea şi finanţarea programelor şi măsurilor privind funcţionarea, modernizarea  şi dezvoltarea sistemelor de alimentare cu apă potabilă;
    c) organizarea zonelor  de  protecţie sanitară a surselor de apă potabilă şi controlul realizării măsurilor de protecţie a apelor;
    d) organizarea contorizării şi evidenţei consumului de apă potabilă distribuită  prin  sistemele de alimentare cu apă pe baza unor  programe elaborate de autorităţile administraţiei publice;
    e) aprobarea limitelor şi  regimului de distribuire  către întreprinderi şi organizaţii a apei potabile din sistemele centralizate;
    f) informarea operativă  şi veridică a consumatorului  privitor  la calitatea apei potabile;
    g) luarea de decizii (conform avizelor organelor de supraveghere de stat) privind interzicerea temporară a folosirii apei potabile sau a exploatării  sistemelor  de  alimentare  cu  apă  potabilă  în  condiţii excepţionale;
    h) soluţionarea altor probleme privind alimentarea cu apă potabilă, conform legislaţiei în vigoare.
    Articolul 4. Principiile politicii statului
    La baza politicii  statului în domeniul alimentării cu apă potabilă, se află următoarele principii:
    a) responsabilitatea statului pentru asigurarea populaţiei cu apă potabilă conform normelor de consum şi de calitate stabilite;
    b) satisfacerea necesităţilor de apă potabilă prin dezvoltarea preponderentă a sistemelor centralizate, a căror proiectare, construcţie şi exploatare sînt bazate pe normele unice ale standardelor şi  actelor normative în vigoare;
    c) exercitarea controlului de către autorităţileadministraţiei publice şi organele supravegherii de stat în limitele competenţei lor asupra funcţionării sistemelor de alimentare cu apă potabilă, asupra activităţii întreprinderilor care le exploatează, asupra calităţii apei;
    d) prestarea contra plată a serviciilor de alimentare cu apă potabilă în bază de contracte şi date despre volumul de consum;
    e) raportarea sistemelor centralizate de alimentare cu apă potabilă la obiectivele de importanţă vitală şi susţinerea de către stat,  prin stimulare economică, a activităţii întreprinderilor care le exploatează;
    f) economisirea apei potabile în toate domeniile de activitate.
Capitolul II
ORGANIZAREA ALIMENTĂRII CU APĂ POTABILĂ
    Articolul 5. Sistemele de alimentare cu apă potabilă
    (1) Sistemele de alimentare cu apă potabilă pot fi  proprietate a statului, a autorităţilor administraţiei publice locale (proprietate municipală) sau a persoanelor juridice şi fizice.
    (2) Principalele sisteme de alimentare cu apă potabilă  sînt  cele centralizate, aflate în proprietatea statului.
    (3) Dacă nu există sisteme centralizate, alimentarea cu apă potabilă se efectuează prin sisteme necentralizate şi/sau autonome.
    (4) Proiectarea, construirea şi reconstruirea sistemelor centralizate şi necentralizate de alimentare cu apă potabilă se pun în seama beneficiarului sau a proprietarului, după caz, şi se realizează conform planurilor urbanistice generale, planurilor de amenajare  a teritoriului  în corespundere cu normele şi regulile în construcţii, cu standardele  de stat, cu regulile şi normele sanitare, aprobate în modul stabilit.
(41) Instalaţiile şi reţelele publice de alimentare cu apă şi de canalizare, situate pe teren public, construite de persoane juridice şi/sau de persoane fizice, indiferent de sursa de finanţare, se transmit gratuit la balanţa administraţiei publice locale sau direct operatorului serviciului respectiv în conformitate cu decizia consiliului local.
    [Art.5 al.(41) sintagma „gratuit la balanța” declarată neconstituțională prin HCC30 din 01.11.16, MO478-490/30.12.16 art.111; în vigoare 01.11.16]
[Art.5 al.(41) introdus prin LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
    (5) La proiectarea şi construcţia sistemelor centralizate şi necentralizate de alimentare cu apă potabilă, se ia în considerare  în mod obligatoriu condiţiile de asigurare a fiabilităţii acestor sisteme, inclusiv a surselor de rezervă de alimentare cu apă potabilă, influenţa factorilor naturali destabilizatori  (alunecările  de  pămînt, subinundaţiile,  epuizarea  straturilor  acvifere) şi  a  factorilor  de origine antropogenă.
    (6) Proiectarea, construirea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu apă potabilă se efectuează în bază de autorizaţii (licenţe) eliberate în modul stabilit.
    (7) Exploatarea sistemelor centralizate şi necentralizate de alimentare cu apă potabilă se efectuează de către întreprinderi specializate, obligate să respecte cu stricteţe standardele, regulile şi normele sanitare, prevederile altor acte normative.
    (8) Asigurarea calităţii apei în sistemele autonome de alimentare cu apă potabilă se pune în sarcina proprietarului. Controlul asupra calităţii apei se face din contul proprietarului în bază de contract încheiat cu serviciul igienico-epidemiologic.
    (9) Sistemele  centralizate  de alimentare cu apă potabilă  nu sînt pasibile de privatizare.
    (10) Privatizarea  sistemelor  necentralizate de alimentare cu apă potabilă se efectuează  în bază de proiecte individuale, aprobate de Parlament, la propunerea Guvernului.
(11) Sistemele de alimentare cu apă potabilă sînt supuse înregistrării de stat în Registrul obiectelor de infrastructură tehnico-edilitară.
[Art.5 al.(11) introdus prin LP154 din 30.07.15, MO224-233/21.08.15 art.457; în vigoare 01.01.16]
    Articolul 6. Mijloacele tehnice
    (1) În domeniul alimentării cu apă potabilă, pot fi folosite  numai materiale, reactivi, utilaj, instalaţii, inclusiv  individuale, certificate în mod obligatoriu, conform legislaţiei în vigoare.
    (2) Se interzice diminuarea gradului de tratare şi dezinfectare a apei în sistemele centralizate de alimentare cu apă potabilă chiar şi cu condiţia tratării ei suplimentare în instalaţiile tehnice de menaj individuale şi de grup.
    (3) Dacă nu există sisteme centralizate, alimentarea cu apă potabilă a populaţiei, întreprinderilor industriei alimentare, alimentaţiei publice, instituţiilor medico-sanitare, instituţiilor preşcolare şi şcolare se efectuează folosindu-se, după caz,  mijloace tehnice de tratare şi dezinfectare a apei, inclusiv individuale.
    Articolul 7. Finanţarea
    (1) Sursele de finanţare a lucrărilor în domeniul alimentării cu apă potabilă sînt:
    a) mijloacele băneşti  depuse de consumatori ca  taxă  pentru  apa potabilă consumată;
    b) mijloacele de la bugetul de stat şi bugetele locale;
    c) mijloacele băneşti  depuse de persoane juridice şi  fizice sub formă de cote de participare la dezvoltarea sistemelor de alimentare cu apă potabilă;
    d) creditele acordate de bănci şi instituţii financiare internaţionale;
    e) alte surse neinterzise de legislaţia în vigoare.
    (2) În scopuldezvoltării dinamice a sistemelor centralizate de alimentare cu apă potabilă, îmbunătăţirii calităţii acestei ape, Parlamentul poate stimula întreprinderile care le exploatează prin credite preferenţiale, acordate conform legislaţiei în vigoare.
    (3) Serviciile de alimentare cu apă potabilă sînt prestate contra plată. Tarifele la apa potabilă se calculează după principiul acoperirii  cheltuielilor.

    [Art.7 modificat prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702]

    Articolul 8. Furnizarea apei potabile
    (1) Furnizarea apei potabile prin sistemele centralizate şi necentralizate se efectuează în bază de contract, încheiat între furnizor şi consumator în condiţiile legii.
[Art.8 al.(1) modificat prin LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
    (2) Contractul de furnizare a apei potabile se încheie în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, elaborat şi aprobat de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.
[Art.8 al.(2) în redacția LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
    (3) În cazul ieşirii din funcţiune a sistemelor centralizate şi necentralizate de alimentare cu apă potabilă pe un termen mai mare de 24 de ore sau al necorespunderii apei normelor de calitate, fapt care poate periclita sănătatea oamenilor, organele centrale de specialitate, autorităţile administraţiei publice locale, proprietarii de sisteme de alimentare cu apă potabilă, întreprinderile care exploatează aceste sisteme sînt obligaţi să ia măsuri pentru alimentarea cu apă potabilă în cantităţile  reglementate de normele de consum în condiţii excepţionale, folosind  în  acest  scop sursele şi sistemele de rezervă, organizînd livrarea apei în cisterne sau a apei îmbuteliate.
[Art.8 modificat prin LP1346 din 02.11.00, MO152/07.12.00]
Capitolul III
CALITATEA APEI POTABILE
    Articolul 9. Normele de calitate
    (1) Calitatea apei potabile trebuie să corespundă normelor stabilite în actele normative în vigoare.
    (2) Normele sanitaro-igienice (de calitate) ale apei potabile se aprobă de către Ministerul Sănătăţii.
    (3) Normele de calitate ale apei potabile se asigură prin:
    a) alegerea sursei  corespunzătoare de alimentare cu apă potabilă şi a tehnologiei de tratare a apei;
    b) folosirea de materiale, reactivi şi utilaj certificaţi;
    c) respectarea  regulilor de control al calităţii apei potabile, realizarea de programe-model şi de programe de lucru care să corespundă condiţiilor locale, monitorizarea calităţii apei;
    d) protecţia  surselor de alimentare cu apă potabilă împotriva poluării lor întîmplătoare sau intenţionate;
    e) alte acţiuni.
    (4) Derogările de la prevederile actelor normative privind calitatea apei potabile pot fi permise temporar numai de autorităţile administraţiei publice locale, de comun acord cu organele de stat de supraveghere sanitaro-epidemiologică, cu condiţia că derogările nu se fac referitor la parametrii microbiologici, toxicologici şi că ele nu prezintă riscuri pentru sănătatea omului.
    (5) Furnizorii de apă potabilă sînt obligaţi să informeze populaţia despre nivelul depăşirii, în apa potabilă furnizată, a conţinutului de ingredienţi  supuşi monitorizării obligatorii în conformitate cu  actele normative şi cu standardele în vigoare.
    (6) Normele de calitate ale  apei potabile şi ale surselor de alimentare cu apă potabilă se reexaminează cel puţin o dată în 5 ani.
    Articolul 10. Protecţia surselor şi sistemelor
                         de alimentare cu apă potabilă
    (1) Protecţia surselor de alimentare cu apă potabilă contra poluării este o condiţie obligatorie de menţinere a apei în limitele potabilităţii şi se realizează prin respectarea normelor ecologico-sanitare,  prin  măsuri de combatere a epuizării şi poluării resurselor de apă, prin respectarea regulilor de exploatare şi prin crearea a trei zone de protecţie sanitară a surselor, aducţiunilor şi a obiectivelor sistemelor centralizate şi necentralizate de alimentare cu apă potabilă, prin respectarea regimului acestor zone.
    (2) Crearea zonelor de protecţie sanitară, stabilirea modului de proiectare, organizare şi exploatare a acestor zone se fac în conformitate  cu regulile şi normele sanitare, cu alte  acte  normative aprobate în modul stabilit.
    (3) Responsabilă de efectuarea măsurilor şi de respectarea regimului stabilit în zona I de protecţie sanitară (cu regim sever) este administraţia întreprinderilor care exploatează sistemele de alimentare cu apă potabilă, iar în zonele II şi III (cu regim de restricţie) responsabile sînt autorităţile administraţiei publice locale, persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activităţi în aceste zone. Orice gen de lucrări în zona de protecţie sanitară se efectuează numai cu acordul întreprinderilor care exploatează sistemele de alimentare cu apă potabilă.
[Art.10 al.(3) modificat prin LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
    Articolul 11. Controlul calităţii apei potabile
    (1) Controlul  calităţii tratării şi dezinfectării apei potabile  în procesul ei de producţie îl efectuează  laboratoarele specializate, atestate sau acreditate în modul stabilit, ale întreprinderilor care exploatează sisteme centralizate şi necentralizate de alimentare cu apă potabilă. Dacă  întreprinderea nu are laborator, controlul  poate  fi efectuat,  în bază de contract, la alte laboratoare care dispun de acest drept.
    (2) Programele-model şi regulile de control al calităţii  apei potabile sînt stabilite în standardele de stat.
    (3) Programele de lucru privind controlul calităţii apei potabile sînt elaborate de întreprinderile care exploatează sisteme centralizate şi necentralizate de alimentare cu apă potabilă, ţinîndu-se cont de condiţiile locale, de comun acord cu organele teritoriale de supraveghere sanitaro-epidemiologică.
    (4) Controlul calităţii apei potabile se efectuează cel puţin o dată în an de către serviciile sanitaro-epidemiologice din contul proprietarului sistemului de alimentare cu apă potabilă.
    Articolul 12. Supravegherea de stat
    (1) Supravegherea de stat în domeniul alimentării cu apă potabilă se efectuează de către:
    a) organele supravegherii sanitaro-epidemiologice – asupra calităţii apei potabile, conformităţii ei cu normele sanitaro-igienice, cu standardele, asupra stării sanitaro-epidemiologice a surselor de apă potabilă şi a zonelor de protecţie sanitară, asupra respectării regulilor sanitare de organizare şi întreţinere a obiectivelor de alimentare cu apă potabilă;
    b) organele standarde, metrologie şi supraveghere tehnică –  asupra respectării  standardelor de stat de calitate a apei potabile, metodelor de  control, regulilor de certificare a apei  potabile,  regulilor şi normelor de exploatare a surselor de ape subterane;
    c) organele de supraveghere în domeniul arhitecturii  şi construcţiilor – asupra respectării regulilor şi normelor în construcţie la proiectarea şi construirea sistemelor de alimentare cu apă potabilă;
    d) organele de protecţie a mediului înconjurător, serviciile de administrare şi supraveghere a resurselor de apă – asupra stării surselor de alimentare cu apă potabilă, evidenţei volumului de apă folosit pentru alimentarea cu apă potabilă.
    Articolul 13. Informarea în problemele alimentării cu apă potabilă
    (1) Consumatorii de apă potabilă au dreptul la informaţii autentice privitoare la calitatea ei, publicate în mass-media.
    (2) Informarea periodică privitor la calitatea apei potabile se face gratuit de către întreprinderile de exploatare a sistemelor de alimentare cu apă potabilă şi de organele care exercită supravegherea de stat asupra conformităţii calităţii apei potabile normelor stabilite.
    (3) În cazul cînd calitatea apei nu corespunde normelor la indicatorii care pot prejudicia sănătatea oamenilor, proprietarii de sisteme centralizate şi necentralizate de alimentare cu apă potabilă, întreprinderile care le exploatează şi organele supravegherii de stat sînt obligaţi să sisteze furnizarea apei şi să informeze de urgenţă consumatorii, să stabilească termenele de înlăturare a acestei necorespunderi şi măsurile de precauţie.
    (4) Informarea despre întreruperile din alimentarea cu apă potabilă se efectuează gratuit prin mass-media de către întreprinderile care exploatează sistemele de alimentare cu apă potabilă.
Capitolul IV
ÎNCĂLCĂRI ŞI RĂSPUNDERI
    Articolul 14. Încălcări
    Încălcare în domeniul alimentării cu apă potabilă se consideră:
    a) poluarea surselor de alimentare cu apă potabilă, nerespectarea prevederilor  actelor normative în vigoare privind întreţinerea  zonelor de protecţie sanitară a surselor de alimentare cu apă potabilă;
    b) alimentarea cu apă potabilă ce nu corespunde normelor sanitaro-igienice;
    c) deteriorarea reţelelor şi instalaţiilor sistemelor de alimentare cu apă potabilă, încălcarea regulilor de utilizare a acestora;
    d) nerespectarea regulilor de ţinere a evidenţei primare şi de stat  a consumului de apă potabilă, cedarea dreptului de utilizare a apei fără a se respecta legislaţia în vigoare.
    e) neîndeplinirea obligaţiei de a face publice informaţiile despre calitatea apei potabile.
f) conectarea neautorizată la sistemul de alimentare cu apă.
[Art.14  lit.f) introdusă prin LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]
    [Art. 14 modificat prin LP1346 din 02.11.00, MO152/07.12.00]
    Articolul 15. Răspunderi
    Încălcările comise în domeniul alimentării cu  apă  potabilă, nerespectarea prevederilor din prezenta lege se  pedepsesc  în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    [Art.15 al.(2) exclus prin LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35; al.(1) devine alineat unic]
    Articolul 16. Repararea prejudiciilor şi a daunelor
    (1) Prejudiciul adus sănătăţii ca urmare a consumului de apă din sistemele de alimentare cu apă potabilă, inclusiv venitul ratat, se repară de către persoanele vinovate. În afară de prejudiciul material, persoana vinovată va repara şi prejudiciul moral.
    (2) Dauna cauzată sistemelor de alimentare cu apă potabilă, pagubele aduse întreprinderilor exploatatoare de aceste sisteme prin deteriorarea reţelelor şi instalaţiilor de alimentare cu apă potabilă, prin nerespectarea regulilor de folosire a acestor sisteme sau poluarea surselor de alimentare cu apă se repară integral de către persoanele vinovate, benevol sau prin executare a hotărîrii judecătoreşti, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Capitolul V
ACTELE INTERNAŢIONALE
    Articolul 17. Prioritatea actelor internaţionale
    În cazul cînd actele internaţionale în domeniul apei potabile ratificate de Republica Moldova prevăd alte norme decît cele  stabilite de legislaţia ei internă, se vor aplica normele actelor internaţionale.
Capitolul VI
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
    Articolul 18
    Guvernul:
    în termen de 3 luni, va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;
    va prezenta Parlamentului  propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege.
    PREŞEDINTELE

    PARLAMENTULUI                                Dumitru DIACOV

    Chişinău, 10 februarie 1999.
    Nr. 272-XIV.
LPM303/2013
ID intern unic:  352073
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 303
din  13.12.2013
privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare
Publicat : 14.03.2014 în Monitorul Oficial Nr. 60-65     art Nr : 123     Data intrarii in vigoare : 14.09.2014
    MODIFICAT
HCC28 din 11.10.16, MO459-471/23.12.16 art.109; în vigoare 11.10.16
HCC30 din 01.11.16, MO478-490/30.12.16 art.111; în vigoare 01.11.16Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul  I
DISPOZIŢII  GENERALE

Articolul 1. Scopul legii
Scopul prezentei legi este crearea cadrului legal pentru înfiinţarea, organizarea, gestionarea, reglementarea şi monitorizarea funcţionării serviciului public de alimentare cu apă potabilă, tehnologică, de canalizare şi de epurare a apelor uzate menajere şi industriale (în continuare – serviciu public de alimentare cu apă şi de canalizare) în condiţii de accesibilitate, disponibilitate, fiabilitate, continuitate, competitivitate, transparenţă, cu respectarea normelor de calitate, de securitate şi de protecţie a mediului.
Articolul 2. Obiectul şi domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege reglementează:
a) activitatea de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare;
b) exploatarea, întreţinerea, extinderea şi funcţionarea sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare;
c) determinarea şi aprobarea tarifelor reglementate la serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare;
d) securitatea şi fiabilitatea în alimentarea cu apă a consumatorilor;
e) protecţia drepturilor consumatorilor serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare;
f) accesul nediscriminatoriu garantat pentru toate persoanele fizice şi juridice la serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare în condiţii contractuale şi în conformitate cu actele legislative şi cu alte acte normative în domeniu.
(2) Prezenta lege stabileşte competenţele autorităţilor publice centrale şi locale în domeniul serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, autorităţii publice centrale de reglementare, precum şi drepturile şi obligaţiile consumatorilor şi ale operatorilor care furnizează serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare în localităţi, alte prevederi ce ţin de funcţionarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare.
(3) Prevederile prezentei legi se aplică serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare furnizat de operatori la nivel de regiuni, raioane, municipii, oraşe, sate şi comune, indiferent de forma juridică de organizare a lor.
Articolul 3. Serviciul public de alimentare cu apă
şi de canalizare
(1) Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare cuprinde totalitatea activităţilor de utilitate publică şi de interes economic şi social general efectuate în scopul captării, tratării, transportului, înmagazinării şi distribuirii apei potabile sau tehnologice la toţi consumătorii de pe teritoriul unei sau al mai multor localităţi, precum şi în scopul colectării, transportului, epurării şi evacuării apelor uzate.
(2) Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare se înfiinţează, se organizează şi se gestionează de autorităţile administraţiei publice locale pentru satisfacerea necesităţilor colectivităţilor locale.
(3) Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare se furnizează prin crearea şi exploatarea unei infrastructuri tehnico-edilitare specifice, denumită sistem public de alimentare cu apă şi de canalizare.
(4) În localităţile rurale se poate organiza, după caz, doar serviciul public de alimentare cu apă.
Articolul 4. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
aducţiune – sistem constructiv prin care se asigură transportul apei în deplină securitate de la captare la rezervor;
apă tehnologică – apă folosită pentru asigurarea unui proces tehnologic (spălare, diluare, răcire etc.);
ape menajere uzate – ape de canalizare rezultate din folosirea apei în gospodării, instituţii publice şi servicii, care provin din metabolismul uman, din activităţi menajere şi igienico-sanitare şi care sînt deversate în sistemul de canalizare;
apă industrială uzată – apă uzată care provine din procesul industrial de producţie;
aviz de branşare/racordare – aviz în scris, eliberat solicitantului de către operator, în care se indică condiţiile tehnice şi economice, optime, inclusiv punctul de branşare/racordare, precum şi lucrările pe care urmează să le îndeplinească în mod obligatoriu solicitantul pentru branşarea/racordarea instalaţiei sale interne de apă şi/sau de canalizare la sistemul public de alimentare cu apă şi/sau de canalizare;
avizare a tarifelor – activitate de analiză şi de verificare a corectitudinii tarifelor calculate de operatori, desfăşurată de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, cu respectarea procedurilor de stabilire, ajustare şi de modificare a tarifelor şi cu emiterea avizelor privind cuantumul tarifelor pentru a fi aprobate de consiliile locale;
branşament de apă – parte din reţeaua publică de alimentare cu apă, care asigură legătura dintre reţeaua publică de distribuţie a apei şi instalaţia internă de apă a unei incinte sau a unei clădiri. Branşamentul deserveşte un singur utilizator. Execuţia branşamentului se asigură fie de către operator, fie de către utilizator, în funcţie de amplasamentul punctului de delimitare a instalaţiilor şi numai în baza unei documentaţii avizate de către operator şi cu respectarea dreptului de proprietate. În cazuri temeinic justificate de către utilizator sau operator şi cînd condiţiile tehnice nu permit altă soluţie, se poate admite racordarea  mai multor utilizatori la acelaşi branşament;
branşare/racordare – realizare de către operatorul reţelelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare a unei conectări permanente a instalaţiei interne de apă şi/sau de canalizare a consumatorului la reţelele publice de alimentare cu apă şi/sau de canalizare;
cămin de vizitare – construcţie subterană realizată pentru protejarea şi accesul la robinetele de reglare a debitului de apă, de golire, de aerisire etc.;
conectare neautorizată – racordare neautorizată de către persoane fizice sau juridice a instalaţiilor interne de apă şi/sau de canalizare la sistemul public de alimentare cu apă şi/sau de canalizare;
consumator – persoană fizică sau juridică care beneficiază de serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare în baza unui contract încheiat cu operatorul;
consumator casnic – persoană fizică sau juridică care utilizează serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare furnizat de operator, în bază de contract, pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător sau de cea profesională;
consum fraudulos – consum de apă sau deversare a apelor uzate prin conectarea neautorizată a instalaţiilor interne de apă şi/sau de canalizare la sistemul de alimentare cu apă şi/sau de canalizare al operatorului, prin evitarea contorului sau prin implicarea în funcţionarea contorului, prin încălcarea regulilor de folosire a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi în lipsa contractului de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare;
contor (apometru) – aparat pentru măsurarea volumului de apă potabilă/ tehnologică livrată consumatorului sau a volumului de ape uzate evacuate în sistemul public de canalizare;
instalaţii interne de apă – totalitatea instalaţiilor de aprovizionare cu apă aflate în proprietatea sau  în administrarea consumatorului şi amplasate după punctul de delimitare, prin care se asigura utilizarea apei de către consumator;
instalaţii interne de canalizare – totalitatea instalaţiilor aflate in proprietatea sau în administrarea consumatorului, inclusiv racordul de canalizare, ce asigură preluarea şi transportarea apei uzate de la instalaţiile interne de apă pînă la căminul de racord din sistemul public de canalizare;
operator – persoană juridică care dispune, dirijează, exploatează şi întreţine un sistem public de alimentare cu apă şi de canalizare şi furnizează consumatorilor serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare în baza unui contract;
preepurare – epurare a oricărei cantităţi de apă uzată, alta decît apa menajeră uzată, daca nu are calităţi corespunzătoare normelor locale în vigoare, înainte de intrarea lor în reţeaua publică de canalizare;
punct de delimitare – loc în care instalaţia internă de apă şi/sau de canalizare a consumatorului se conectează la sistemul public de alimentare cu apă şi/sau de canalizare sau loc în care patrimoniul a doi operatori se delimitează în funcţie de dreptul de proprietate. Punctul de delimitare se stabileşte în contractul de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare. La casele de locuit individuale, punctul de delimitare se stabileşte la ieşirea din contorul instalat în căminul de branşare, amplasat în limita teritoriului consumatorului. Căminul de branşare este parte componentă a instalaţiei interne de apă şi aparţine consumatorului. La blocurile locative, punctul de delimitare se stabileşte la ieşirea din contorul instalat în subsolul blocului locativ, conform avizului de branşare eliberat de către operator. Pentru reţelele de canalizare, punctul de delimitare este căminul de racord la reţeaua publică în sensul de scurgere a apei uzate;
racord de canalizare – canal colector ce asigură legătura dintre instalaţia interioară de canalizare a consumatorului şi colectorul de canalizare public;
regiune – entitate teritorială definită de un bazin hidrografic localităţile din a cărui arie beneficiază de serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare furnizat de către un operator;
reţea de canalizare – construcţie din canale colectoare, construcţii-anexă etc., care asigură colectarea şi transportul apei de canalizare la staţia de epurare;
reţea publică de canalizare – parte a sistemului public de canalizare, constituită din canale colectoare şi conducte, cămine şi construcţii-anexă, care asigură preluarea, evacuarea şi transportul apei uzate de la 2 sau de la mai mulţi consumatori. Nu constituie reţele publice branşamentele de apă, racordurile de canalizare, reţelele de apă şi de canalizare aflate după punctul de delimitare, reţelele interne de alimentare cu apă şi de canalizare aferente unui bloc locativ, chiar dacă acesta este în proprietatea mai multor persoane fizice sau juridice, reţelele aferente unei incinte proprietate privată sau unei instituţii publice pe teritoriul căreia se află mai multe imobile, indiferent de destinaţie, reţelele aferente unei platforme industriale, chiar dacă aceasta este administrată de mai multe persoane juridice;
reţea publică de distribuţie a apei – parte a sistemului public de alimentare cu apă, constituită din reţeaua de conducte, armaturi şi din construcţii-anexă, care asigură distribuţia apei către doi sau mai mulţi consumatori;
reţea publică de transport al apei – parte a sistemului public de alimentare cu apă, constituită din reţeaua de conducte magistrale, armaturi şi din construcţii-anexă, care asigură transportul apei;
serviciu auxiliar – serviciu adiţional furnizat de către operator consumatorilor pentru a asigura acestora dreptul la serviciul public de alimentare cu apă, de canalizare şi epurare a apelor uzate;
serviciu public de alimentare cu apă – totalitate a activităţilor necesare pentru captarea apei brute din surse de suprafaţă sau subterane, tratarea apei brute, transportarea apei potabile şi/sau tehnologice, înmagazinarea apei,  distribuţia apei potabile şi/sau tehnologice;
serviciu public de canalizare – totalitate a activităţilor necesare pentru colectarea, transportarea şi evacuarea apelor uzate de la consumatori la staţiile de epurare, pentru epurarea apelor uzate şi evacuarea apei epurate în emisar;
sistem public de alimentare cu apă – ansamblu de instalaţii tehnologice, echipamente funcţionale şi dotări specifice prin care se realizează serviciul public de alimentare cu apă. Sistemul public de alimentare cu apă cuprinde următoarele componente: captări, aducţiuni, staţii de tratare, staţii de pompare cu sau fără hidrofor, rezervoare de înmagazinare, reţele publice de transport al apei, reţele publice de distribuţie a apei;
sistem public de canalizare – ansamblu de instalaţii tehnologice, echipamente funcţionale şi dotări specifice prin care se realizează serviciul public de canalizare. Sistemul public de canalizare cuprinde, în special, următoarele componente: reţele publice de canalizare, staţii de pompare, staţii de epurare, colectoare de evacuare spre emisar;
studiu de fezabilitate – document elaborat pentru o investiţie în infrastructura de alimentare cu apă şi canalizare, ce prezintă o analiză a capacităţii de a dezvolta şi finaliza cu succes un proiect prin luarea în considerare a tuturor factorilor tehnici, financiari, de mediu, socioeconomici şi instituţionali;
tarif distinct – tarif aprobat de consiliul local sau, după caz, de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, ce include costurile justificate ale operatorului pentru achiziţionarea şi instalarea primară a unui contor într-un apartament din blocul locativ. Tariful distinct se determină în conformitate cu Metodologia de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor pentru serviciile auxiliare furnizate de operator, aprobată de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică;
tarif pentru branşare/racordare – sumă achitată de consumator operatorului reţelei publice de alimentare cu apă şi/sau de canalizare pentru acoperirea cheltuielilor necesare branşării/racordării instalaţiei interne de apă şi/sau de canalizare, pentru procurarea materialelor şi efectuarea lucrărilor necesare racordării, determinată în conformitate cu metodologia aprobată de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.

Capitolul II
COMPETENŢE ADMINISTRATIVE
ŞI DE REGLEMENTARE

Articolul 5. Competenţa Guvernului
(1) Guvernul asigură realizarea politicii generale de stat în domeniul serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare conform programului de guvernare.
(2) Guvernul îşi exercită atribuţiile în domeniul serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare prin:
a) iniţierea şi prezentarea spre adoptare Parlamentului a unor proiecte de acte legislative privind reglementarea activităţii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare;
b) aprobarea de acte normative în domeniul serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare în conformitate cu concepţiile privind dezvoltarea socioeconomică, urbanismul şi amenajarea teritoriului, protecţia şi conservarea mediului;
c) implementarea în domeniul serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare a mecanismelor specifice economiei de piaţă, crearea unui mediu de concurenţă, atragerea capitalului privat, promovarea de parteneriat public-privat şi a privatizării.
(3) Guvernul sprijină autorităţile administraţiei publice locale în vederea înfiinţării, dezvoltării şi îmbunătăţirii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, promovării parteneriatului şi asocierii unităţilor administrativ-teritoriale pentru crearea şi exploatarea unor sisteme tehnico-edilitare de interes comun. Sprijinul se acordă, la solicitarea acestora, prin intermediul organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice, sub formă de asistenţe tehnice şi/sau financiare, metodologice şi consultativ-informaţionale, în condiţiile legii.
Articolul 6. Competenţa organului central de specialitate
al administraţiei publice în domeniul serviciului
public de alimentare cu apă şi de canalizare
Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare (în continuare – organ central de specialitate):
a) elaborează şi promovează politica de stat în domeniul serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare;
b) elaborează şi promovează programe anuale de activităţi în domeniul serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, finanţate de la bugetul de stat sau de instituţiile şi organizaţiile financiare internaţionale;
c) întreprinde măsuri de rigoare ce ţin de implementarea prevederilor politicii naţionale  în domeniul resurselor de apă şi în domeniul serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare;
d) asigură realizarea măsurilor ce decurg din colaborarea interstatală în domeniul  resurselor de apă şi care sînt necesare pentru atragerea investiţiilor la construcţia obiectelor de alimentare cu apă şi de canalizare;
e) elaborează şi participă la implementarea actelor legislative şi a altor acte normative în domeniu;
f) contribuie la implementarea realizărilor ştiinţifice şi tehnologice în domeniul de alimentare cu apă şi de canalizare;
g) acumulează şi analizează sistematic informaţia privind situaţia în domeniu şi informează despre aceasta Guvernul.
Articolul 7. Reglementarea serviciului public de
alimentare cu apă şi de canalizare
(1) Reglementarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare se asigură de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (în continuare – Agenţie). Agenţia îşi exercită atribuţiile în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) În domeniul serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare,  Agenţia exercită următoarele atribuţii:
a) eliberează, în conformitate cu procedura şi cu cerinţele stabilite de lege, licenţe operatorilor care furnizează serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş;
b) prelungeşte, modifică, suspendă temporar sau retrage licenţele eliberate în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege;
c) desemnează, de comun acord cu autoritatea administraţiei publice locale, titularul de licenţă care va desfăşura activitatea licenţiată în locul titularului de licenţă a cărui licenţă a fost suspendată, retrasă sau a expirat;
d) monitorizează şi controlează, în modul şi în limitele stabilite de lege, respectarea de către titularii de licenţe a condiţiilor stabilite pentru desfăşurarea activităţilor licenţiate;
e) elaborează şi aprobă Metodologia de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă, de canalizare şi de epurare a apelor uzate şi Metodologia de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor la serviciile auxiliare furnizate de către operatori;
f) elaborează şi aprobă Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare;
g) elaborează şi aprobă Regulamentul cu privire la indicatorii de calitate a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare;
h) elaborează şi aprobă Regulamentul cu privire la procedurile de achiziţie de către operatori a bunurilor, a lucrărilor şi a serviciilor utilizate în activitatea lor, pentru a asigura respectarea de către aceştia a principiului eficienţei maxime la cheltuieli minime;
i) elaborează şi aprobă Regulamentul cu privire la stabilirea şi aprobarea, în scop de determinare a tarifelor, a consumului tehnologic şi a pierderilor de apă în sistemele publice de alimentare cu apă;
j) avizează tarifele pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare şi tarifele pentru serviciile auxiliare furnizate la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş, determinate şi justificate de operator în conformitate cu metodologiile aprobate de Agenţie, şi le prezintă spre aprobare consiliilor locale;
k) aprobă tarife pentru serviciul public de alimentare cu apă tehnologică furnizat de operatori la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş;
l) aprobă tarifele pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi pentru serviciile auxiliare, furnizate de operatori la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş, în cazul în care consiliile locale respective au delegat Agenţiei dreptul deplin de aprobare a tarifelor;
m) aprobă tarifele pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare furnizat la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş în cazul neaprobării acestora de către consiliile locale, în baza cererii operatorului şi a avizului prezentat de Agenţie, în termenul stabilit de prezenta lege;
n) monitorizează corectitudinea aplicării de către operatori a tarifelor aprobate de Agenţie;
o) supraveghează şi controlează respectarea de către operatori a principiului costurilor necesare şi justificate la calcularea tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare furnizat la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş;
p) monitorizează respectarea de către operatori, tarifele cărora sînt aprobate de Agenţie, a indicatorilor de calitate a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, stabiliţi în regulamentul aprobat de Agenţie;
q) monitorizează şi controlează, în modul şi în limitele stabilite de lege, activitatea operatorilor care furnizează serviciul la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş, inclusiv respectarea de către aceştia a obligaţiilor stabilite prin lege, licenţe, regulamente şi metodologii aprobate de Agenţie;
r) stabileşte, în scop de determinare a tarifelor şi pentru garantarea lipsei de subvenţii încrucişate între activităţile reglementate şi nereglementate, principii şi reguli de separare a costurilor de către  operatori, cerinţe  privind reevaluarea mijloacelor fixe, precum şi sistemul de informaţii în baza cărora operatorii prezintă rapoarte Agenţiei;
s) exercită alte funcţii acordate prin lege în raport cu operatorii care îşi desfăşoară activitatea la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş.
(3) În vederea îndeplinirii eficiente a atribuţiilor sale, Agenţia are următoarele drepturi de bază:
a) să solicite de la operatorii care îşi desfăşoară activitatea la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş prezentarea de informaţii necesare pentru determinarea tarifelor, inclusiv a celor care constituie secret de stat, secret comercial sau alte informaţii oficiale cu accesibilitate limitată;
b) să aibă acces la documentele primare aferente activităţilor practicate conform licenţei şi să obţină de la operatorii care îşi desfăşoară activitatea la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş copii şi extrase din documentaţia primară;
c) să pună în aplicare principiul eficienţei maxime la cheltuieli minime la calcularea şi la aprobarea tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare;
d) să adopte, în limitele competenţelor prevăzute de lege, hotărîri, decizii şi să emită avize privind cuantumul tarifelor pentru aprobarea acestora de către  consiliile locale;
e) să înainteze prescripţii privind lichidarea încălcărilor depistate;
f) să aplice sancţiuni în condiţiile prevăzute de lege.
(4) Agenţia, în limitele bugetului său anual aprobat de Parlament, stabileşte pentru titularii de licenţe plăţile regulatorii necesare pentru asigurarea activităţii sale, în conformitate cu legea, în mărime de pînă la 0,15% din costul anual al serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare. Plăţile regulatorii se achită trimestrial de către operatorii titulari de licenţe, prin transfer, la contul curent al Agenţiei, în termen de cel mult 10 zile calendaristice ale trimestrului următor.
(5) Operatorii care furnizează serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare la nivel de sat/comună dotate cu sisteme centralizate de alimentare cu apă, de canalizare şi de epurare a apelor uzate se supun procedurii de reglementare, de licenţiere, de aprobare a tarifelor în aceleaşi condiţii ca şi operatorii care furnizează serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş.
Articolul 8. Competenţa autorităţilor administraţiei
publice locale
(1) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi:
a)  elaborează şi implementează planuri proprii de dezvoltare şi de funcţionare, pe termen scurt, mediu şi lung, a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare în conformitate cu planurile urbanistice generale, cu programele de dezvoltare social-economică a unităţii administrativ-teritoriale, precum şi potrivit angajamentelor internaţionale în domeniul de protecţie a mediului;
b) înfiinţează, organizează, coordonează, monitorizează şi controlează funcţionarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, în condiţiile legii;
c) aprobă tarifele pentru serviciul public de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare şi pentru serviciile auxiliare furnizate de către operatori consumatorilor, calculate în conformitate cu metodologiile elaborate şi aprobate de către Agenţie;
d) administrează sistemul public de alimentare cu apă şi de canalizare ca parte a infrastructurii tehnico-edilitare a unităţilor administrativ-teritoriale respective;
e) aprobă regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare;
f) decid asocierea unităţilor administrativ-teritoriale în vederea înfiinţării şi organizării serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare şi a încurajării investiţiilor în sistemele publice de alimentare cu apă şi de canalizare;
g) deleagă gestiunea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare şi a bunurilor publice corespunzătoare conform legislaţiei în vigoare;
h) participă cu mijloace financiare şi/sau cu bunuri la constituirea patrimoniului operatorilor pentru realizarea de lucrări şi pentru furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare;
i) contractează sau garantează, în condiţiile legii, împrumuturile pentru finanţarea programelor de investiţii în vederea dezvoltării sistemului public de alimentare cu apă şi de canalizare a localităţilor, pentru efectuarea de lucrări noi sau de extinderi, pentru dezvoltarea de capacităţi, inclusiv pentru reabilitarea, modernizarea şi reechiparea sistemelor existente;
j) asigură alimentarea cu apă, precum şi serviciul de canalizare în situaţii excepţionale;
k) alocă compensaţii pentru unele categorii de consumatori casnici consideraţi vulnerabili, în modul şi în condiţiile stabilite de lege;
l) decid asupra delegării către Agenţie a competenţei de aprobare a tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare.
(2) În cazul reorganizării sau lichidării operatorilor care îşi desfăşoară activitatea în baza unor contracte de delegare a gestiunii în condiţiile prezentei legi, autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi vor organiza proceduri noi de încheiere a contractelor de delegare a gestiunii serviciului cu un nou operator.
(3) Municipiile Chişinău şi Bălţi îşi exercită competenţele prevăzute la alin. (1) şi (2) cu aplicarea particularităţilor stabilite de legislaţia în vigoare pentru unităţile administrativ-teritoriale respective.
Articolul 9. Supravegherea şi controlul de stat
al serviciului public de alimentare
cu apă şi de canalizare
Supravegherea şi controlul de stat al serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare se efectuează de către:
a) serviciul supravegherii de stat a sănătăţii publice;
b) organul de protecţie a mediului înconjurător;
c) serviciul de administrare şi de supraveghere a resurselor de apă;
d) organul de control asupra aplicării legislaţiei şi a documentelor normative în construcţii.

Capitolul  III
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA
SERVICIULUI PUBLIC DE ALIMENTARE
CU APĂ ŞI DE CANALIZARE

Articolul 10. Principiile de înfiinţare, organizare
şi funcţionare a serviciului public de
alimentare cu apă şi de canalizare
Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare se înfiinţează, se organizează şi funcţionează în baza următoarelor principii:
a) securitatea serviciului furnizat;
b) politica tarifară adecvată;
c) calitatea, eficienţa şi rentabilitatea serviciului furnizat;
d) transparenţa şi responsabilitatea publică, incluzînd consultarea cu  patronatele, sindicatele, consumatorii şi cu asociaţiile reprezentative ale acestora în problemele asocierii intercomunale şi ale regionalizării serviciului;
e) dezvoltarea durabilă;
f) accesul reglementat la sistemul public de alimentare cu apă şi de canalizare al tuturor consumatorilor, pe baze  contractuale;
g) respectarea reglementărilor specifice din domeniul gospodăririi apelor, protecţiei mediului şi al sănătăţii populaţiei.
Articolul 11. Gestiunea serviciului public de alimentare
cu apă şi de canalizare
(1) Gestiunea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare se organizează şi se realizează prin:
a) gestiune directă;
b) gestiune delegată.
(2) Alegerea formei de gestiune a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare se efectuează prin decizia autorităţii administraţiei publice locale sau, după caz, a organului central de specialitate în calitatea lor de fondatori.
Articolul 12. Gestiunea directă
(1) În cadrul gestiunii directe, autorităţile administraţiei publice locale îşi asumă nemijlocit toate sarcinile şi responsabilităţile privind organizarea, conducerea, gestionarea, administrarea, exploatarea, funcţionarea şi finanţarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare.
(2) Gestiunea directă se realizează prin structuri specializate (secţie, direcţie) organizate în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale.
(3) Structurile menţionate la alin. (2) îşi desfăşoară activitatea în baza unui regulament aprobat de autoritatea administraţiei publice locale.
Articolul 13. Gestiunea delegată
(1) Gestiunea delegată reprezintă modalitatea de gestiune prin care autorităţile administraţiei publice locale transferă, în baza unui contract, denumit în continuare contract de delegare a gestiunii, unui sau mai multor operatori toate atribuţiile şi responsabilităţile privind furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi administrarea şi exploatarea sistemelor şi infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora.
(2)  Acordarea dreptului de gestiune delegată operatorului se efectuează în condiţii de transparenţă, printr-o licitaţie organizată în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(3) Încheierea contractului de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare se efectuează prin decizie adoptată de consiliul local sau de organul central de specialitate, după caz.
(4) Gestiunea delegată se realizează prin intermediul unor operatori, care pot fi:
a) societăţi comerciale, întreprinderi municipale şi de stat de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, înfiinţate de autorităţile administraţiei publice locale sau de organul central de specialitate, după caz, cu capital social al unităţilor administrativ-teritoriale sau de stat;
b) societăţi comerciale de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare cu capital social privat sau mixt.
(5) Operatorul care îşi desfăşoară activitatea în regim de gestiune delegată furnizează serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare prin exploatarea şi administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestuia, în baza contractului de delegare a gestiunii aprobat în modul stabilit şi în baza licenţei eliberate de Agenţie.
(6) Delegarea gestiunii se efectuează în bază de contract în condiţiile legii.
(7) Contractul de delegare a gestiunii este însoţit obligatoriu de următoarele anexe:
a) caietul de sarcini privind furnizarea serviciului;
b) regulamentul de furnizare a serviciului;
c) inventarul bunurilor mobile şi imobile, proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale aferente serviciului furnizat;
d) procesul-verbal de predare-preluare a bunurilor prevăzute la lit. c).
(8) Contractul de delegare a gestiunii, indiferent de tipul acestuia, cuprinde în mod obligatoriu clauze referitoare la:
a) denumirea părţilor contractante;
b) obiectul contractului;
c) durata contractului;
d) drepturile şi obligaţiile părţilor contractante;
e) programul de investiţii pentru modernizări, reabilitări, dezvoltări de capacităţi, obiective noi şi pentru lucrări de întreţinere, reparaţii curente, reparaţii planificate, renovări atît fizic, cît şi valoric;
f) sarcinile şi responsabilităţile părţilor cu privire la programele de investiţii, la programele de reabilitări, reparaţii şi renovări, precum şi la condiţiile de finanţare a acestora;
g) indicatorii de calitate privind calitatea şi cantitatea serviciului, stabiliţi prin caietul de sarcini şi prin regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi modul de evaluare şi de cuantificare a acestora;
h) tarifele practicate şi procedura de stabilire, modificare sau ajustare a acestora;
i) modul de tarifare şi încasare a contravalorii serviciului furnizat;
j) nivelul redevenţei sau al altor obligaţii, după caz;
k) răspunderea contractuală;
l) forţa majoră;
m) condiţiile de redefinire a clauzelor contractuale;
n) condiţiile de restituire sau repartiţie, după caz, a bunurilor, inclusiv a investiţiilor, realizate la încetarea, indiferent de cauză, a contractului;
o) menţinerea echilibrului contractual;
p) condiţiile de reziliere a contractului;
q) administrarea patrimoniului public şi privat preluat;
r) structura forţei de muncă şi condiţiile privind protecţia socială a acesteia;
s) alte clauze convenite de părţi, după caz.
(9) Criteriile principale pentru încheierea contractelor de delegare a gestiunii sînt garanţiile profesionale şi financiare ale operatorilor, precum şi indicatorii de calitate şi nivelul tarifelor aplicate la furnizarea serviciului în condiţii de calitate şi cantitate corespunzătoare.
(10) Operatorii nou-înfiinţaţi pot fi admişi la procedura de încheiere a unei delegări a gestiunii în aceleaşi condiţii ca şi cei existenţi.
(11) Documentaţia privind organizarea şi derularea procedurii de delegare a gestiunii se elaborează în conformitate cu legislaţia în vigoare. Caietele de sarcini şi criteriile de selecţie aplicabile în cadrul procedurilor de încheiere a contractelor de delegare a gestiunii se elaborează şi se aprobă de autorităţile administraţiei publice locale sau de organul central de specialitate, după caz.
(12) În cazul operatorilor de serviciu public de alimentare cu apă şi de canalizare, prevăzuţi la alin. (4) lit. a), cu capital social public majoritar, gestiunea serviciului poate fi delegată direct acestora prin contract.
(13) În cazul gestiunii delegate, autorităţile administraţiei publice locale păstrează, în conformitate cu competenţele ce le revin potrivit legii, prerogativele şi răspunderile privind adoptarea politicilor şi strategiilor de dezvoltare a serviciului, inclusiv a programelor de dezvoltare a sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi obligaţia de a urmări, de a controla şi de a supraveghea modul în care se realizează furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, şi anume:
a) respectarea şi îndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate de operatori, inclusiv în relaţia cu consumatorii;
b) indicatorii de calitate a serviciului furnizat;
c) administrarea, exploatarea, conservarea şi menţinerea în funcţiune, dezvoltarea sau modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare;
d) formarea, stabilirea, modificarea şi ajustarea tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare.
(14) În vederea încheierii contractelor de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, consiliile locale sau organul central de specialitate, după caz, va asigura elaborarea şi va aproba, în termen de 6 luni de la luarea deciziei privind delegarea gestiunii sau de la primirea unei propuneri formulate de un investitor interesat, un studiu de fezabilitate pentru fundamentarea şi identificarea soluţiilor optime de delegare a gestiunii, precum şi documentaţia de delegare a gestiunii.
(15) Cu excepţia contractelor în derulare la data intrării în vigoare a prezentei legi, durata unui contract de delegare a gestiunii nu poate fi mai mare decît durata necesară amortizării investiţiilor, dar să nu depăşească 49 de ani. Această durată nu poate fi prelungită decît în condiţiile prezentei legi, în următoarele cazuri:
a) pentru motive de interes general – caz în care durata contractului poate fi prelungită cu cel mult 2 ani;
b) cînd operatorul, la cererea autorităţii administraţiei publice locale şi pentru buna executare a serviciului sau pentru extinderea sistemului de alimentare cu apă şi de canalizare, a realizat investiţii care nu ar putea fi amortizate în termenul rămas pînă la expirarea contractului iniţial decît printr-o creştere excesivă a tarifelor.
(16) Prelungirea contractului de delegare a gestiunii se decide, în condiţiile alin. (15), de consiliul local sau de organul central de specialitate, după caz.
(17) Delegarea gestiunii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare nu anulează prerogativele autorităţilor administraţiei publice locale privind adoptarea politicilor şi strategiilor de dezvoltare a serviciului public, inclusiv a programelor de dezvoltare a sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare, şi nu exclude responsabilităţile şi dreptul acestora de supraveghere, monitorizare şi control, în conformitate cu atribuţiile ce le revin potrivit legii.

Capitolul  IV
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE OPERATORULUI
ŞI ALE CONSUMATORULUI LA FURNIZAREA
SERVICIULUI PUBLIC DE ALIMENTARE CU APĂ
ŞI DE CANALIZARE

Articolul 14. Atribuţiile operatorului
Indiferent de modalitatea de gestiune adoptată sau de statutul juridic, de forma de organizare, de natura capitalului, de tipul de proprietate ori de ţara de origine, operatorul trebuie să asigure:
a) captarea, tratarea, transportul, acumularea şi distribuţia apei, respectiv, canalizarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate;
b) exploatarea sistemului public de alimentare cu apă şi a sistemului public de canalizare pînă la punctul de delimitare a reţelelor publice şi a celor interne ale consumatorului în condiţii de siguranţă şi eficienţă tehnico-economică, cu respectarea tehnologiilor şi a instrucţiunilor tehnice de exploatare;
c) instituirea, supravegherea şi întreţinerea, în conformitate cu prevederile legale, a zonelor de protecţie a construcţiilor şi instalaţiilor specifice sistemelor publice de alimentare cu apă, de canalizare şi de epurare a apelor uzate;
d) monitorizarea strictă a calităţii apei potabile şi a apei uzate distribuite/ recepţionate prin intermediul sistemelor publice de alimentare cu apă şi/sau de canalizare, în conformitate cu normele igienico-sanitare în vigoare şi cu concentraţiile maximal admisibile ale substanţelor poluante în apele uzate la deversarea lor în reţeaua publică de canalizare, în staţia de epurare sau în emisar;
e) captarea apei brute şi deversarea apelor uzate în receptorii naturali cu respectarea strictă a condiţiilor indicate în autorizaţia de utilizare a apei;
f) întreţinerea şi menţinerea în stare de funcţionare permanentă a sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, cu excepţia situaţiilor de forţă majoră;
g) măsurarea volumelor de apă produsă, distribuită şi facturată, cu contoare de apă legalizate, adecvate şi verificate metrologic conform cerinţelor prevăzute în Legea metrologiei nr. 647-XIII din 17 noiembrie 1995;
h) creşterea eficienţei sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare în scopul reducerii cheltuielilor, pierderilor în sistem prin reducerea costurilor de producţie, a consumurilor specifice de materii prime, de combustibil, de energie electrică, precum şi prin reechiparea, reutilarea şi retehnologizarea acestora;
i) stimularea reducerii consumului de apă prin promovarea recirculării, refolosirii apei şi prin promovarea reutilării sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare.
Articolul 15. Obligaţiile operatorului
(1) Operatorul este obligat:
a) să îndeplinească condiţiile stipulate în licenţă;
b) să prezinte Agenţiei sau autorităţii administraţiei publice locale, după caz, calculele argumentate ale cheltuielilor suportate;
c) să nu întrerupă furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, cu excepţia cazurilor de neplată, a motivelor tehnice şi de securitate prevăzute în lege, în licenţă şi în contracte;
d) să ţină contabilitatea în modul şi în condiţiile prevăzute de lege;
e) să prezinte, în termenele stabilite, autorităţii administraţiei publice locale, autorităţii centrale de specialitate, precum şi Agenţiei, informaţia solicitată de acestea, să asigure accesul reprezentanţilor acestora la toate documentele ce conţin informaţii necesare pentru verificarea şi evaluarea funcţionării şi dezvoltării serviciului, să prezinte în termen Agenţiei şi autorităţii administraţiei publice locale rapoarte privind activitatea desfăşurată;
f) să nu transmită altor persoane fizice sau juridice drepturi şi obligaţii aferente activităţii pe care operatorul o desfăşoară şi pentru care i s-a acordat licenţă şi s-a încheiat contract de delegare a gestiunii;
g) să achite plăţile regulatorii în termenele stabilite prin lege.
(2) În raport cu consumatorii, operatorul are următoarele obligaţii:
a) să asigure furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare tuturor consumatorilor din teritoriul în limitele căruia a fost autorizat, cu respectarea prevederilor actelor legislative şi ale altor acte normative în domeniu, inclusiv a prevederilor Regulamentului cu privire la serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, elaborat şi aprobat de Agenţie;
b) să furnizeze serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare în locurile autorizate, ţinînd cont de punctele de delimitare a reţelelor şi instalaţiilor, în baza unui contract încheiat cu consumatorul, şi să respecte angajamentele contractuale;
c) să asigure funcţionarea, la parametrii proiectaţi, a sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, să respecte indicatorii de calitate a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare stabiliţi de Agenţie şi să asigure continuitatea serviciului respectiv la punctul de delimitare a reţelelor la parametrii fizici şi calitativi;
d) să elibereze avize de racordare/branşare la reţeaua publică de apă şi de canalizare în termen de cel mult 20 de zile calendaristice din momentul de depunere a solicitării şi a prezentării documentelor necesare indicate în Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare;
e) să informeze consumatorii, cel puţin cu 3 zile înainte, prin mass-media şi/sau prin afişare la scările blocurilor locative, despre orice întrerupere a furnizării apei şi/sau a preluării apelor uzate în cazul unor lucrări planificate de modernizare, reparaţie şi întreţinere;
f) să întreprindă măsuri de remediere, în termenele stabilite prin actele normative în domeniu, a defecţiunilor produse în reţelele sale;
g) să instaleze, să repare, să înlocuiască şi să verifice metrologic contoarele de apă conform prevederilor art. 26;
h) să nu admită discriminarea consumatorilor, să calculeze plata pentru serviciul furnizat în baza tarifelor aprobate, a indicaţiilor contoarelor de apă, iar în lipsa acestora, pe durata verificării metrologice periodice, sau în cazul deteriorării din motive ce nu pot fi imputate consumatorului, să calculeze plata pentru volumul de apă consumată, reieşind din volumul mediu lunar, înregistrat în ultimele 3 luni pînă la verificare (deteriorare);
i) să informeze consumatorii cu privire la serviciul furnizat, inclusiv cu privire la eventualele riscuri, calitatea serviciului, condiţiile calitative şi cantitative de deversare a apelor uzate, modificările tarifului şi să prezinte, la cerere, consumatorilor informaţii cu privire la volumul de apă consumată şi referitor la eventualele penalităţi plătite de aceştia;
j) să restituie consumatorilor plăţile facturate incorect şi să achite despăgubiri pentru prejudiciile cauzate din vina sa, în conformitate cu actele legislative şi cu alte acte normative în vigoare;
k) să achite, în condiţiile legii, proprietarilor din vecinătatea sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare prejudiciile cauzate în rezultatul intervenţiilor de retehnologizare, reparaţie, revizie sau în caz de avarii. Proprietarul terenului afectat de exercitarea dreptului de servitute va fi despăgubit pentru prejudiciile cauzate.
(3) La desfăşurarea activităţii, operatorul trebuie să respecte obligaţiile referitoare la securitatea, calitatea, eficienţa şi continuitatea furnizării serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, normele de securitate şi de sănătate a muncii, normele de protecţie a mediului, precum şi prevederile contractelor încheiate cu consumatorii.
Articolul 16. Drepturile operatorului
(1) În raport cu consumatorii, operatorul are următoarele drepturi:
a) să factureze şi să încaseze lunar contravaloarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare furnizat, în conformitate cu tarifele aprobate şi cu modul stabilit de prezenta lege, cu alte acte normative în vigoare;
b) să aplice consumatorilor penalităţi pentru neachitarea, în termenul stabilit în contract, a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare furnizat, în conformitate cu art. 27 alin. (5);
c) să aibă acces la contoarele de apă ale consumatorilor cu care a încheiat contracte de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, la instalaţiile aflate pe proprietatea consumatorului pentru citirea indicaţiilor contorului de apă, pentru prezentare la verificarea metrologică şi pentru controlul integrităţii contorului de apă şi al sigiliilor aplicate acestuia, precum şi pentru deconectarea instalaţiilor interne de apă şi de canalizare ale consumatorului în cazurile prevăzute de actele legislative şi de alte acte normative în domeniu. Accesul se va efectua doar în prezenţa consumatorului sau a reprezentantului  acestuia;
d) să limiteze sau să întrerupă furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare în cazurile şi în modurile prevăzute de prezenta lege şi de alte acte normative în domeniu;
e) să refuze branşarea/racordarea la reţelele publice de alimentare cu apă şi/sau de canalizare a instalaţiilor interne ale noilor consumatori, cu preavizarea lor, în cazul în care operatorul se confruntă cu lipsa de capacitate de producţie. Refuzul trebuie motivat şi justificat în modul corespunzător.
(2) Operatorul care furnizează serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare are dreptul de servitute asupra terenurilor, indiferent de tipul de proprietate, pentru efectuarea lucrărilor de înlăturare a avariilor, de marcare, de construcţie a obiectelor, de deservire profilactică a reţelelor şi instalaţiilor, de reparare a acestora, cu folosirea tehnicii respective.
(3) Efectuarea lucrărilor prevăzute la alin. (2), cu excepţia celor de avarie, trebuie să fie coordonată cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu deţinătorii de terenuri. Restabilirea porţiunilor de străzi şi terenuri accidentate în rezultatul unor astfel de lucrări se va efectua din contul operatorului, în termenele convenite.
Articolul 17. Obligaţiile consumatorului
Consumatorul are următoarele obligaţii:
a) să respecte prevederile contractului încheiat, actelor legislative şi ale altor acte normative în domeniu;
b) să prezinte operatorului datele şi documentele necesare pentru încheierea sau reîncheierea contractului privind furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare;
c) să exploateze şi să întreţină în stare bună instalaţiile interne de apă şi de canalizare aflate în gestiunea sa în conformitate cu documentele normativ-tehnice, să remedieze la timp avariile şi scurgerile de apă de la reţelele proprii;
d) să asigure integritatea contoarelor şi a sigiliilor aplicate acestora;
e) să acorde acces personalului operatorului pentru citirea indicaţiilor contorului de apă, pentru prezentarea contorului la verificarea metrologică şi a integrităţii contorului de apă şi a sigiliilor aplicate acestuia, precum şi pentru deconectarea instalaţiilor sale interne de apă şi de canalizare în cazurile prevăzute de actele legislative şi de alte acte normative în domeniu;
f) să acorde acces personalului operatorilor la reţelele publice de alimentare cu apă şi de canalizare amplasate pe teritoriul consumatorului pentru efectuarea lucrărilor de intervenţie şi de reconstrucţie;
g) să achite, în termenele stabilite, facturile pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare;
h) să utilizeze apa în mod raţional şi fără fraude;
i) să nu execute conectări neautorizate la sistemul public de alimentare cu apă şi  de canalizare;
j) să nu evacueze spre deversare în sistemul public de canalizare substanţe interzise de actele normative în vigoare şi care pot avaria reţelele publice sau pot afecta funcţionarea instalaţiilor de epurare a apelor uzate;
k) să menţină curăţenia şi să întreţină în stare corespunzătoare căminul de vizitare în care este instalat contorul, amplasat pe proprietatea sa;
l) să execute lucrări de întreţinere şi reparaţie, care îi revin conform reglementărilor legale, la instalaţiile interne de apă şi de canalizare pe care le are în folosinţă pentru a nu admite pierderi de apă sau, în caz de funcţionare necorespunzătoare a acestora, pentru a nu crea pericol pentru sănătatea publică;
m) să informeze, în termen de 7 zile lucrătoare, operatorul despre toate cazurile transferului sau vînzării către alţi  proprietari a imobilului şi a instalaţiilor sale interne de apă şi de canalizare, precum şi despre modificarea altor date menţionate în contractul de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare;
n) să achite operatorului prejudiciile cauzate prin deteriorarea sistemului public de alimentare cu apă şi de canalizare, prin evacuarea în reţelele publice de canalizare a substanţelor interzise spre deversare şi a apelor uzate cu un conţinut sporit de poluanţi, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Articolul 18. Drepturile consumatorului
Consumatorul are următoarele drepturi:
a) să beneficieze de serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare în condiţiile stabilite în contractul de furnizare a serviciului respectiv, în actele legislative şi în alte acte normative în domeniu;
b) să fie prezent personal sau să desemneze expres o persoană care să asiste la citirea indicaţiilor contorului, la efectuarea verificării metrologice de expertiză şi a controlului integrităţii contorului de apă şi a sigiliilor aplicate acestuia, precum şi la deconectarea instalaţiilor sale interne de apă şi de canalizare în cazurile prevăzute de actele legislative şi de alte acte normative în domeniu;
c) să fie informat din timp de către operator despre regimul de furnizare a apei, stabilit în localitate, inclusiv cu privire la limitările sau întreruperile în furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, în modul stabilit de actele legislative şi de alte acte normative în domeniu;
d) să iniţieze modificarea şi completarea contractului de furnizare a serviciului şi/sau a anexelor acestuia prin acorduri adiţionale, inclusiv în cazul în care apar prevederi noi în actele legislative şi în alte acte normative în domeniu;
e) să renunţe (definitiv sau temporar) la serviciile operatorului în modul stabilit de actele legislative şi de alte acte normative în domeniu;
f) să primească, la cerere, informaţii privind tarifele în vigoare şi calitatea apei, privind volumul consumului de apă, plăţile şi penalităţile calculate şi achitate;
g) să primească răspuns la petiţiile şi reclamaţiile adresate operatorului în modul şi în termenele stabilite de legislaţie;
h) să solicite recuperarea prejudiciilor cauzate din vina operatorului în conformitate cu actele legislative şi cu alte acte normative în domeniu;
i) să beneficieze de compensaţii pentru plata serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare din sursele bugetului  local sau din bugetul de stat;
j) să execute alte drepturi stabilite în actele legislative şi în alte acte normative în domeniu.

Capitolul V
FURNIZAREA SERVICIULUI PUBLIC DE ALIMENTARE
CU APĂ ŞI DE CANALIZARE

Articolul 19. Alimentarea cu apă potabilă
(1) Apa potabilă distribuită prin sistemele publice de alimentare cu apă este destinată pentru satisfacerea cu prioritate a necesităţilor gospodăreşti ale populaţiei, ale instituţiilor publice, agenţilor economici, precum şi, în lipsa apei tehnologice, pentru combaterea şi stingerea incendiilor.
(2) Apa potabilă distribuită consumatorilor trebuie să întrunească, la branşamentele acestora, condiţiile de potabilitate prevăzute în normele tehnice şi în reglementările legale în vigoare, precum şi parametrii de debit şi de presiune precizaţi în condiţiile tehnice eliberate de către operator şi în contractele de furnizare a serviciului respectiv.
(3) La elaborarea condiţiilor tehnice pentru lucrările de proiectare, operatorii se vor încadra în prevederile planului urbanistic general al localităţii sau în planul local de amenajare a teritoriului. În cazul în care localitatea nu dispune de planul urbanistic general actualizat sau de planul local de amenajare a teritoriului actualizat, operatorul, înainte de eliberarea condiţiilor tehnice, va aproba prin decizia respectivă a autorităţilor publice locale planul de dezvoltare a reţelelor.
(4) La finalizarea lucrărilor de construcţie, instalaţiile şi reţelele publice de alimentare cu apă şi de canalizare, situate pe teren public, construite de persoane fizice şi/sau de persoane juridice, precum şi cele construite pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, indiferent de sursa de finanţare, se transmit gratuit la balanţa autorităţii administraţiei publice locale sau direct operatorului în conformitate cu decizia consiliului local.
    [Art.19 al.(4) sintagma „gratuit la balanța” declarată neconstituțională prin HCC30 din 01.11.16, MO478-490/30.12.16 art.111; în vigoare 01.11.16]
(5) În localităţile care dispun de sisteme publice de alimentare cu apă ai căror consumatori sînt asiguraţi cu apă în volum deplin se interzice forarea de noi fîntîni arteziene şi exploatarea celor existente pentru utilizarea apelor subterane, cu excepţia cazurilor în care se obţine acordul operatorului coordonat cu autoritatea administraţiei publice locale cînd:
[Art.19 al.(5) sintagma „operatorului coordonat cu”declarată neconstituțională prin HCC28 din 11.10.16, MO459-471/23.12.16 art.109; în vigoare 11.10.16]
a) este necesară crearea surselor de rezervă pentru alimentarea cu apă a obiectelor de importanţă strategică şi pentru funcţionarea normală a acestora în situaţii excepţionale;
b) cerinţele de apă ale consumatorului nu pot fi acoperite integral de către operator.
(6) În cazurile în care este necesară alimentarea cu apă a obiectelor pentru comerţul sezonier, a celor pentru amenajarea teritoriului, gospodăriei drumurilor şi a spaţiilor verzi, precum şi a celor aflate în construcţie, operatorul are dreptul să permită construcţia reţelelor şi a instalaţiilor provizorii. În aceste cazuri, consumurile de apă vor fi contorizate, iar plata pentru serviciul furnizat se va efectua conform indicilor contorului.
(7) Racordarea reţelelor şi a instalaţiilor provizorii la coloanele de distribuţie a apei sau la hidranţi este interzisă.
(8) În exteriorul clădirilor, reţelele provizorii se instalează în pămînt la o adîncime stabilită de normele în construcţii în vigoare sau în canale subterane. Instalarea reţelelor la suprafaţa terenului se permite numai în cazul în care reţelele respective urmează a fi folosite doar în perioada caldă a anului.
Articolul 20. Alimentarea cu apă tehnologică
(1) Pentru satisfacerea necesităţilor, cum sînt stropitul străzilor şi al spaţiilor verzi, spălarea pieţelor şi a străzilor, spălarea periodică a sistemului de canalizare, spălarea autovehiculelor şi consumul tehnologic al unităţilor industriale, se va utiliza cu precădere apa tehnologică.
(2) Alimentarea cu apă tehnologică se asigură fie prin sisteme centralizate publice de alimentare cu apă, fie prin sisteme individuale realizate şi exploatate de consumatori.
(3) Se interzice orice legătură sau interconectare a reţelelor de alimentare cu apă tehnologică cu reţelele de alimentare cu apă potabilă şi/sau cu reţelele fîntînilor arteziene.
Articolul 21. Alimentarea cu apă în situaţii
excepţionale
(1) Furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare consumatorilor în situaţii excepţionale (avarii, catastrofe, calamităţi cu caracter natural etc.) se efectuează în conformitate cu actele legislative şi cu alte acte normative în vigoare.
(2) În cazul lipsei de apă cauzate de calamităţi naturale şi/sau de catastrofe tehnogene, distribuţia apei se va efectua conform unui program propus de operator şi aprobat de autorităţile administraţiei publice locale. Acest program va fi adus la cunoştinţă consumatorilor prin diverse mijloace (mass-media, telefon, afişare la utilizator etc.).
Articolul 22. Evacuarea apelor uzate
(1) Cantitatea de substanţe poluante în apele uzate evacuate în sistemele publice de canalizare trebuie să nu depăşească concentraţia maxim admisibilă. Apele uzate trebuie să corespundă prevederilor actelor normative în vigoare şi ale contractului de furnizare a serviciului, astfel încît prin natura, cantitatea ori calitatea lor să nu conducă la:
a) degradarea construcţiilor şi instalaţiilor componente ale sistemelor centralizate publice de canalizare;
b) diminuarea capacităţii de transport a reţelelor şi a canalelor colectoare;
c) perturbarea funcţionării normale a staţiei de epurare, cauzată de depăşirea debitului şi a încărcării sau de inhibarea proceselor de epurare;
d) apariţia unor pericole pentru igiena şi sănătatea populaţiei sau a personalului în procesul de exploatare a sistemului;
e) apariţia pericolelor de explozie.
(2) Evacuarea în receptorii naturali a apelor uzate epurate şi depozitarea nămolurilor provenite de la staţiile de epurare se efectuează numai în condiţii de calitate şi de cantitate precizate în documentele de mediu eliberate de autorităţile competente şi potrivit reglementărilor în vigoare din domeniul protecţiei calităţii apei şi a mediului, astfel încît să se garanteze protecţia şi conservarea mediului.
(3) Preluarea în sistemele publice de canalizare a apelor uzate provenite de la întreprinderile industriale sau de la alţi consumatori  neracordaţi la reţelele publice de transportare şi/sau de distribuţie a apei se poate aproba numai în măsura în care capacitatea sistemelor nu este depăşită din punct de vedere hidraulic sau al încărcării cu substanţe impurificatoare şi doar dacă apele uzate nu conţin poluanţi toxici sau care pot inhiba ori bloca procesul de epurare.
(4) Nămolurile provenite din staţiile de tratare a apei, din sistemele de canalizare şi din staţiile de epurare a apelor uzate se tratează şi se prelucrează în vederea neutralizării, deshidratării, depozitării controlate sau în vederea valorificării potrivit reglementărilor legale în vigoare privind protecţia şi conservarea mediului.
(5) Evacuarea apelor uzate în sistemele publice de canalizare se efectuează numai în baza autorizaţiilor de racordare şi/sau de deversare întocmite în scris, eliberate de operatorii care administrează şi exploatează sistemele de canalizare şi care exercită controlul calităţii apelor recepţionate şi al contractelor de furnizare a serviciului de canalizare încheiate. O condiţie obligatorie pentru eliberarea autorizaţiilor de deversare a apelor uzate agenţilor economici care dispun de fîntîni arteziene este deţinerea autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei conform Legii apelor nr. 272 din 23 decembrie 2011.
(6) Pentru obţinerea autorizaţiilor de deversare a apelor  industriale uzate în reţeaua publică de canalizare sau pentru înnoirea acesteia, agentul economic (consumatorul) depune o cerere de forma stabilită de către operator, la care se anexează:
a) documentaţia de proiect, avizată de Inspectoratul Ecologic de Stat  – pentru unităţile economice noi sau retehnologizate, sau cartea tehnică a gospodăririi apelor – pentru întreprinderile existente (la înnoirea acordului de racordare);
b) schema sistemului de canalizare a întreprinderii;
c) schema staţiei locale de preepurare a apelor uzate (dacă există);
d) informaţia despre parametrii de evacuare a apelor industriale uzate;
e) normativele privind compoziţia şi debitele de ape industriale uzate evacuate;
f) datele despre compoziţia apelor uzate la deversarea în reţeaua publică: rezultatele analizelor probelor de ape uzate la debite medii şi maxime, în perioadele unor cantităţi medii şi maxime de substanţe poluante (variaţia sau cronograma concentraţiilor poluanţilor), pînă la şi după staţia locală de epurare, precum şi în punctele principale ale reţelei de canalizare, după finalizarea proceselor tehnologice;
g) cantitatea de nămoluri formate, metodele de prelucrare şi utilizare;
h) raportul despre realizarea planului de măsuri tehnico-organizatorice de reducere a debitelor de ape uzate evacuate în reţeaua publică şi de respectare a valorilor admisibile ale indicatorilor de calitate şi a regimului de deversare a apelor uzate (la înnoirea acordului de racordare);
i) certificatele igienice şi de calitate, denumirea substanţelor folosite în procesul tehnologic şi componenţa acestora;
j) ordinul privind abilitarea persoanelor responsabile (cel puţin a două persoane) pentru prelevarea probelor de ape uzate evacuate şi pentru semnarea actelor respective.
(7) Stabilirea condiţiilor de evacuare a apelor uzate de la agenţii economici în sistemele de canalizare ale localităţilor, precum şi a concentraţiilor maximal admisibile de poluanţi în apele uzate, se efectuează de către operator, reieşind din normativele deversării limitat admisibile în emisari, eliberate în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
(8) La depunerea cererilor de racordare a agenţilor economici la sistemele de canalizare ale localităţilor, solicitantul va prezenta operatorului documentaţia de proiect însoţită de avizul pozitiv al expertizei ecologice de stat şi datele despre volumul şi compoziţia apelor uzate care urmează a fi evacuate în sistemul de canalizare, iar în cazul reconstrucţiei întreprinderii sau al extinderii capacităţilor de producţie, va prezenta şi informaţia privind compoziţia apelor uzate şi graficul orar de evacuare a acestora.
(9) Autorizaţia de deversare a apelor uzate în reţeaua publică de canalizare pentru întreprinderile nou-construite sau reconstruite/retehnologizate se eliberează după darea în exploatare a obiectivului respectiv, construit în conformitate cu proiectul avizat de Inspectoratul Ecologic de Stat şi cu condiţia existenţei capacităţilor necesare ale instalaţiilor de epurare ale sistemului de canalizare al localităţii. În cazul în care condiţiile de recepţionare a apelor uzate în reţeaua publică prevăd epurarea/preepurarea locală a acestora, operatorul eliberează autorizaţia de conectare şi deversare numai după darea în exploatare a staţiei de preepurare care trebuie să asigure eficienţa de epurare necesară/suficientă pentru deversarea apelor uzate în reţeaua publică de canalizare a localităţii.
(10) La perfectarea autorizaţiei de deversare a apelor industriale uzate în reţeaua publică de canalizare, operatorul trebuie să examineze materialele explicative justificate prezentate de consumatorul apei, luînd în calcul:
a) preepurarea apelor industriale uzate sau a unei părţi din acestea la staţia de epurare locală a consumatorului;
b) preepurarea apelor industriale uzate în comun cu ale altor întreprinderi în cadrul unor staţii de epurare ale grupului de întreprinderi (dacă aşa ceva există);
c) reutilizarea maximă a apelor uzate epurate pentru asigurarea proceselor tehnologice cu apă  tehnologică sau pentru alte folosinţe;
d) implementarea de tehnologii noi care oferă posibilitatea de reducere a consumului de apă sau a debitului de ape uzate, precum şi a gradului lor de poluare;
e) folosirea sistemelor închise de alimentare cu apă sau utilizarea repetată şi succesivă a apei în procesele tehnologice ale întreprinderii;
f) recuperarea substanţelor utile conţinute în apele industriale uzate;
g) tratarea şi utilizarea nămolurilor rezultate din procesele tehnologice şi din preepurarea apelor industriale uzate.
(11) După obţinerea tuturor materialelor de la agentul economic, operatorul le examinează în termen de 20 de zile şi, în cazul în care condiţiile de evacuare a apelor uzate corespund cerinţelor prevăzute de actele normative în vigoare în domeniul protecţiei mediului, acesta eliberează autorizaţia de deversare a apelor uzate şi încheie contractul  de furnizare a serviciului public de canalizare.
(12) Autorizaţia de deversare a apelor uzate în reţeaua publică de canalizare se eliberează agentului economic pe un termen de pînă la 2 ani, suficient pentru realizarea planului de măsuri tehnico-organizatorice necesare pentru efectuarea activităţilor indicate la alin. (10) lit. c) şi d), după care urmează o nouă solicitare de prelungire a termenului de valabilitate a autorizaţiei. Autorizaţia de deversare a apelor uzate poate fi anulată în cazul schimbării condiţiilor de canalizare a localităţii sau în cazul nerespectării de către utilizator a condiţiilor de deversare a apelor uzate.
(13) Evacuarea apelor uzate în lipsa contractului bilateral încheiat se consideră racordare neautorizată, pentru care consumatorul respectiv poartă răspundere conform legislaţiei în  vigoare.
(14) În cazul în care condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţeaua publică nu pot fi îndeplinite din punct de vedere economic sau tehnologic, agentul economic prezintă operatorului argumentarea respectivă, cu indicarea cauzelor neîndeplinirii condiţiilor de deversare. Argumentarea se examinează de către operator în termen de 10 zile, luîndu-se decizia de încheiere cu agentul economic a unui contract de evacuare a apelor uzate supraîncărcate la tarife majorate. Contractul poate fi încheiat numai în cazul în care staţia de epurare a apelor uzate dispune de rezerve necesare pentru a efectua epurarea, ţinînd cont de indicatorii respectivi, dacă nu se aduc prejudicii funcţionării normale a reţelelor şi instalaţiilor de epurare şi se asigură respectarea condiţiilor de calitate stabilite pentru evacuarea apelor uzate epurate în emisar.
(15) Eliberarea autorizaţiei de deversare a apelor uzate şi încheierea contractului privind evacuarea apelor uzate în sistemul de canalizare al localităţii a apelor uzate ce necesită modificarea tehnologiei sau a parametrilor de funcţionare a staţiei de epurare poate fi efectuată numai după îndeplinirea tuturor măsurilor necesare pentru asigurarea condiţiilor de evacuare a apelor uzate epurate în emisar.
(16) Orice modificare a indicatorilor normativi de calitate şi/sau a regimului de deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare al localităţii, stabiliţi în contractul de furnizare a serviciului de canalizare, atrage sancţiuni stipulate în contract.
(17) La deversarea de către agenţii economici a apelor uzate în sistemul de canalizare al localităţii, ale căror volum şi nivel de poluare nu depăşesc normativele aprobate în modul stabilit de legislaţia în vigoare, se aplică tarifele în vigoare pentru serviciul de evacuare a apelor uzate.
(18) În cazul în care volumul substanţelor în suspensie, consumul biochimic de oxigen pentru 5 zile (CBO 5), precum şi alţi indicatori depăşesc normativele aprobate în modul stabilit de legislaţia în vigoare, se aplică tarife diferenţiate,  calculate proporţional cu indicii normativelor indicate, conform condiţiilor contractuale, iar în lipsa acestor clauze în contractul obligatoriu – conform modalităţii stabilite prin Legea nr. 1540-XIII din 25 februarie 1998 privind plata pentru poluarea mediului şi prin alte acte legislative în vigoare.
(19) Consumatorii care au admis deversarea în reţeaua publică de canalizare a  materialelor ce au provocat ieşirea, parţială sau totală, din funcţiune a sistemului de canalizare al localităţii, inclusiv a staţiilor de epurare, recuperează prejudiciul în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
(20) Toate litigiile apărute se soluţionează în instanţele de judecată.
(21) Concentraţiile maximal admisibile de poluanţi în apele uzate pentru fiecare agent economic din teritoriul respectiv se stabilesc de către operator şi se aprobă de către agenţia ecologică teritorială reieşind din normativele deversărilor limitat admisibile.
Articolul 23. Întreruperi şi limitări la furnizarea
serviciului public de alimentare cu apă
şi/sau de canalizare
(1) Furnizarea apei potabile şi recepţionarea apelor uzate se efectuează fără întreruperi dacă contractul încheiat între operator şi consumator nu prevede un alt regim, exceptînd cazurile indicate în prezentul articol.
(2) Limitarea volumului de apă furnizat consumatorului, precum şi reglementarea regimului de furnizare a apei se efectuează potrivit condiţiilor contractului respectiv, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(3) În anumite situaţii, după ce consumatorul respectiv a fost prevenit în prealabil, operatorul are dreptul să suspende furnizarea apei sau recepţionarea apelor uzate cu condiţia că aceste acţiuni nu vor influenţa negativ calitatea serviciului prestat altor consumatori. Asemenea situaţii sînt:
a) starea tehnică nesatisfăcătoare a reţelelor şi instalaţiilor de alimentare cu apă şi/sau de canalizare, aflate în administrarea consumatorului, şi refuzul acestuia de a lichida nerespectarea regulilor de exploatare tehnică;
b) refuzul repetat de a permite reprezentantului operatorului, împuternicit cu dreptul de control, accesul la instalaţiile şi la reţelele de alimentare cu apă şi/sau de canalizare, la dispozitivele şi construcţiile aferente pentru examinările prescrise sau pentru verificarea şi citirea datelor contoarelor, efectuarea măsurărilor şi prelevarea probelor de ape uzate, aplicarea sigiliilor, reglementarea distribuţiei apei potabile (în cazul nerespectării limitelor stabilite), precum şi pentru executarea altor lucrări de exploatare, întreţinere,  reconstrucţie, construcţie etc.;
c) dispoziţia organelor teritoriale de supraveghere sanitară şi de mediu;
d) neîndeplinirea de către consumator a condiţiilor contractului încheiat cu operatorul privind limitele consumului de apă, volumul şi calitatea apelor uzate evacuate sau privind cerinţele de protecţie a mediului;
e) depistarea instalaţiilor şi construcţiilor conectate neautorizat la reţelele consumatorului, precum şi la sistemele de alimentare cu apă şi/sau de canalizare ale operatorului;
f) neachitarea de către consumator a plăţii pentru serviciul furnizat de operator în termenele stabilite în prezenta lege şi în contractul de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi/sau de canalizare.
(4) Despre executarea lucrărilor planificate (de reparaţie, racordare, reconstrucţie etc.) la reţelele şi instalaţiile de alimentare cu apă şi/sau de canalizare la care sînt racordate reţelele consumatorului, operatorul este obligat să anunţe consumatorul în prealabil, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de executare.
(5) Operatorul are dreptul să suspende furnizarea apei potabile, recepţia apelor uzate sau să reducă, fără preaviz, volumul serviciului furnizat în următoarele cazuri:
a) sistarea livrării de energie electrică la obiectele sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare de către furnizorul de energie electrică;
b) producerea circumstanţelor de forţă majoră, a avariilor la reţelele şi la instalaţiile de alimentare cu apă şi/sau de canalizare, precum şi degradarea  bruscă şi esenţială a calităţii apei la sursa de captare ca urmare a concentraţiei mari de poluanţi în apă, situaţie ce necesită sistarea de urgenţă a distribuţiei apei şi/sau a recepţionării apelor uzate;
c) necesitatea de a mări debitul de apă în locurile în care urmează să fie stinse incendiile.
(6) În caz de furnizare a apei cu întrerupere din cauza capacităţii insuficiente a apeductului, operatorul, cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale, organizează distribuirea apei în sectoarele corespunzătoare ale localităţilor conform unui orar, anunţînd consumatorii despre regimul de furnizare. Totodată, operatorul elaborează şi realizează măsuri de asigurare ulterioară a livrării apei către consumatori în volumele prevăzute.
(7) Despre toate cazurile de suspendare a livrării de apă la obiectele care dispun de reţele exterioare şi interioare de apeduct de protecţie contra incendiilor, operatorul va anunţa serviciul de pompieri.
(8) Operatorul are dreptul să suspende furnizarea serviciului către consumatorul care nu respectă reglementările în vigoare, prevederile contractuale, utilizează serviciul în mod fraudulos şi care nu achită contravaloarea serviciului furnizat prin debranşarea de la reţelele publice de transportare sau de distribuţie a apei ori de la reţelele publice de canalizare, cu solicitarea recuperării prejudiciului cauzat.
(9) Reluarea furnizării serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare se va efectua, în termen care nu depăşeşte 3 zile lucrătoare, după înlăturarea cauzelor care au condus la deconectare şi după achitarea plăţii pentru reconectare. Cheltuielile justificate aferente suspendării, respectiv, reluării furnizării serviciului se suportă de către consumator.
Articolul 24. Conectarea neautorizată a obiectelor
consumatorului la reţelele publice de
alimentare cu apă şi/sau de canalizare
(1) Branşarea/racordarea instalaţiilor interne de apă şi canalizare la sistemul public respectiv se efectuează de către operator după îndeplinirea condiţiilor incluse în avizul de branşare/racordare.
(2) Se consideră neautorizate conectările:
a) executate fără avizul prealabil al operatorului sau după expirarea termenului de valabilitate a contractului cu acesta;
b) folosite înainte de a fi recepţionate şi date în exploatare în modul stabilit de actele normative în vigoare;
c) exploatate pînă la încheierea contractului de furnizare a serviciului.
(3) Se consideră neautorizate construcţiile şi instalaţiile:
a) executate fără proiect sau în baza unui proiect neautorizat în modul stabilit ori după un proiect care nu a fost coordonat cu instituţiile abilitate, precum şi după orice proiect în care nu au  fost respectate condiţiile tehnice;
b) executate fără supravegherea tehnică a instituţiilor abilitate;
c) reconstruite fără avizul operatorului sau cele ale căror echipamente de măsurare au fost demontate şi montate (instalate) fără avizul prealabil al operatorului.
(4) Se interzice branşarea reţelelor de transportare şi distribuţie a apei care nu corespund cerinţelor normative de calitate pentru apa potabilă la reţelele de alimentare cu apă potabilă.
(5) Pentru conectarea neautorizată la reţelele operatorului poartă răspundere proprietarul construcţiilor şi al instalaţiilor conectate sau antreprenorul, iar la reţelele consumatorului – consumatorul şi proprietarul construcţiilor şi al instalaţiilor respective.
(6) Responsabilitatea pentru conectarea reţelelor nou-construite, înainte ca acestea să fie recepţionate, o poartă persoana fizică sau juridică în calitate de proprietar al acestor reţele.
(7) Operatorul este obligat să întocmească procese-verbale în toate cazurile de conectare neautorizată depistate, iar persoanele vinovate urmează a fi sancţionate contravenţional.
(8) La depistarea unei deversări neautorizate de ape pluviale în sistemul public de canalizare, operatorul va factura proprietarului/locatarului suprafeţelor de scurgere a apelor pluviale volumul deversărilor, calculat conform actelor normative, cu aplicarea tarifului pentru serviciul de canalizare.
(9) Conectările neautorizate la reţelele publice de alimentare cu apă şi de canalizare urmează a fi lichidate. Cheltuielile legate de debranşarea construcţiilor şi a instalaţiilor neautorizate le suportă proprietarii şi persoanele indicate la alin. (5) şi (6).
Articolul 25. Zonele de protecţie
(1) Obiectele sistemului public de alimentare cu apă şi de canalizare au un grad sporit de pericol. Pentru asigurarea exploatării lor în siguranţă, se stabilesc zone de protecţie. Modul de delimitare a zonelor respective, dimensiunile şi regimul lor se reglementează prin acte normative, aprobate de către organele de resort.
(2) Orice tip de lucrări în zona de protecţie se efectuează numai cu acordul operatorului.
Articolul 26. Evidenţa apei furnizate consumatorului
şi a apei uzate evacuate în sistemul de
canalizare
(1) Volumul de apă furnizat consumatorului şi volumul de apă uzată evacuată în sistemul de canalizare şi recepţionate de către operator se determină în baza indicilor înregistraţi de contorul de branşament.
(2) În lipsa contorului, volumul de apă consumată se calculează în corespundere cu normele de consum aprobate în modul stabilit, conform prevederilor actelor normative în vigoare.
(3) În cazul în care contorul a fost demontat pentru verificare metrologică sau pentru reparaţie, consumul de apă se va calcula  conform volumului mediu al ultimelor 3 luni înregistrat pînă la verificare sau deteriorare.
(4) Achiziţionarea, instalarea, exploatarea, întreţinerea, reparaţia, înlocuirea şi verificarea metrologică a contoarelor de branşament se efectuează:
a) la blocuri locative şi la case individuale – de către operator, din contul mijloacelor financiare prevăzute în tarifele pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, calculate conform Metodologiei de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor pentru serviciul de alimentare cu apă, de canalizare şi de epurare a apelor uzate;
b) în apartamentele din blocurile locative – de către operator, în condiţiile prevăzute la art. 29 alin. (3) şi (4), prin aplicarea tarifului distinct, sau de către proprietarii apartamentelor, în modul stabilit de gestionarul blocului locativ, în condiţiile prevăzute la art. 29 alin. (2);
c) la alţi consumatori – conform clauzelor contractului încheiat între consumator şi operator, din contul mijloacelor financiare ale consumatorului.
(5) Tipul concret de contor care urmează a fi instalat se selectează de către operator conform modelelor aprobate şi incluse în Registrul de stat al mijloacelor de măsurare al Republicii Moldova, cu indicarea parametrilor şi caracteristicilor tehnice ale acestora în condiţiile tehnice prevăzute în contractul încheiat între consumator şi operator.
(6) Consumatorul este responsabil pentru păstrarea integrităţii contorului şi a sigiliilor aplicate în conformitate cu contractul încheiat cu operatorul.
(7) Verificarea metrologică a contoarelor se efectuează la expirarea termenului de verificare metrologică de expertiză, stabilit în lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal în laboratoarele desemnate de către autoritatea centrală de metrologie, cu participarea părţilor interesate. În cazul rezultatelor negative ale verificărilor metrologice, contorul de apă se înlocuieşte sau se repară.
(8) Operatorul şi consumatorul de apă pot iniţia verificarea metrologică de expertiză a contoarelor înainte de termen în cazul în care una dintre părţi înaintează reclamaţie. Dacă reclamaţia se confirmă, se fac recalculări, iar dacă nu se confirmă, cheltuielile de verificare le suportă reclamantul.
(9) Demontarea contoarelor instalate la branşamente/racorduri se efectuează de către operator sau de către consumator cu coordonarea prealabilă în scris cu operatorul.
(10) La proiectarea construcţiilor noi, la reconstrucţia sau la reparaţia capitală a obiectivelor existente trebuie prevăzută, obligatoriu, instalarea pentru fiecare consumator a contoarelor ce corespund cerinţelor tehnice înaintate de operator şi actelor normative de exploatare.
(11) Nu se admite furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare noilor consumatori fără instalarea contoarelor legalizate în Republica Moldova, incluse în Registrul de stat al mijloacelor de măsurare al Republicii Moldova.
(12) În cazul consumului fraudulos, volumul serviciului public care urmează să fie facturat de către operator consumatorului se determină în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, în funcţie de secţiunea branşamentului, viteza mişcării apei şi de durata consumului fraudulos.
Articolul 27. Facturarea şi achitarea serviciului public
de alimentare cu apă şi de canalizare
(1) Facturarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare se efectuează în conformitate cu prevederile contractului de furnizare a serviciului.
(2) Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare se facturează lunar, în baza volumelor determinate conform prevederilor art. 26 şi 29 şi a tarifelor în vigoare.
(3) În lipsa contoarelor pentru determinarea volumului de ape uzate evacuate, serviciul public de canalizare se facturează la un volum egal cu volumul de apă utilizată.
(4) Factura de plată pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare se emite de către operator, cu indicarea termenului de achitare a acesteia, conform prevederilor contractului.
(5) În cazul în care consumatorul nu achită serviciul în termenele indicate în factură, acestuia i se vor calcula penalităţi pentru fiecare zi de întîrziere. Cuantumul penalităţii nu poate depăşi rata medie anuală ponderată a dobînzii la creditele acordate de băncile comerciale în monedă naţională, pentru un an, înregistrată în anul precedent şi publicată în raportul Băncii Naţionale a Moldovei.
Articolul 28. Raporturile juridice dintre operator,
gestionarul blocului locativ şi consumator
(1) Raporturile juridice dintre operator, gestionarul blocului locativ şi consumatorul serviciului public de alimentare cu apă şi/sau de canalizare se reglementează de prezenta lege şi de Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, elaborat şi aprobat de Agenţie.
(2) Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare trebuie să cuprindă norme cu privire la proiectarea, montarea şi recepţionarea instalaţiilor interne de apă şi de canalizare, la delimitarea reţelelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare de instalaţiile interne de apă şi de canalizare, la exploatarea şi la întreţinerea instalaţiilor interne de apă şi de canalizare, precum şi norme referitor la termenele şi la procedura de racordare la reţelele publice de alimentare cu apă şi de canalizare a instalaţiilor interne de apă şi de canalizare, la încheierea contractelor privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, la evidenţa consumului de apă, la plata apei, la deconectarea instalaţiilor interne de apă şi de canalizare, la limitarea şi întreruperea serviciului public de alimentare cu apă şi/sau de canalizare, la examinarea reclamaţiilor consumatorilor şi la modalitatea de soluţionare a diferendelor şi a litigiilor dintre operatori şi consumatori.
Articolul 29. Reglementarea raporturilor de furnizare
a serviciului public de alimentare cu apă
şi de canalizare în blocurile locative
(1) Furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare în blocurile locative se efectuează în baza contractelor încheiate între operator şi gestionarul blocului locativ sau între operator şi fiecare proprietar/chiriaş de apartament al blocului locativ în parte.
(2) În blocurile locative în care contractele de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare sînt încheiate cu gestionarul blocului locativ, facturarea serviciului se efectuează în baza tarifelor aprobate pentru furnizarea acestui serviciu la blocul locativ şi a volumului de apă înregistrat de  contorul comun instalat la branşamentul blocului, cu distribuirea integrală pe apartamente a volumului de apă înregistrat. Distribuirea pe apartamente a volumului de apă înregistrat de contorul comun de la branşamentul blocului locativ se efectuează în baza datelor contoarelor instalate în apartamente de către proprietari/chiriaşi sau, în lipsa contoarelor, conform normelor de consum aplicate. Volumul înregistrat de contorul de la branşamentul blocului locativ, dar nedistribuit, în baza indicaţiilor contoarelor individuale/normelor de consum aplicate se repartizează adăugător pentru fiecare apartament proporţional consumului înregistrat de contoarele instalate în apartament şi conform normelor de consum.
(3) În blocurile locative în care furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare se efectuează în baza contractelor încheiate de către operator cu fiecare proprietar/chiriaş de apartament în parte, facturarea serviciului se efectuează în baza datelor contoarelor individuale instalate în apartamente şi a tarifelor aprobate pentru furnizarea acestui serviciu în apartamente.
(4) Încheierea contractelor individuale între operator şi fiecare proprietar/ chiriaş de apartament în parte se efectuează obligatoriu, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) contractele individuale se încheie cu toţi proprietarii/chiriaşii apartamentelor din bloc;
b) operatorul, în baza tarifului distinct achitat de fiecare proprietar/chiriaş al apartamentului, instalează contoarele pentru evidenţa consumului de apă în fiecare apartament;
c) gestionarul blocului locativ instalează contoare pentru evidenţa consumului de apă de uz comun, precum şi în spaţiile date în chirie/locaţiune, şi încheie cu operatorul contract de furnizare a serviciului pentru aceste locuri de consum;
d) gestionarul blocului locativ încheie cu operatorul un contract de transmitere către operator a reţelelor interne de alimentare cu apă şi de canalizare ale blocului locativ pentru deservire şi exploatare;
e) gestionarul blocului locativ efectuează, la cererea operatorului, din contul locatarilor, reparaţia capitală, reconstrucţia sau renovarea reţelelor interne de alimentare cu apă şi de canalizare ale blocului locativ.
Articolul 30. Indicatorii de calitate a serviciului public
de alimentare cu apă şi de canalizare
(1) Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare furnizat prin sistemele de alimentare cu apă şi de canalizare trebuie să corespundă, la branşamentele consumatorului, indicatorilor de calitate stabiliţi în Regulamentul privind indicatorii de calitate a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat de Agenţie, sau, după caz, de autoritatea administraţiei publice locale.
(2) Indicatorii de calitate a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare furnizat consumatorilor se stabilesc în funcţie de necesităţile consumatorilor, de starea tehnică a sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare, de investiţiile efectuate şi de cele care sînt necesare de a fi efectuate, de eficienţa acestora şi reieşind din practica internaţională.
Articolul 31. Contractul de furnizare a serviciului public
de alimentare cu apă şi de canalizare
(1) Furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare se efectuează în bază de contract încheiat între operator şi consumator.
(2) Contractul de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare include obligatoriu denumirea operatorului şi a consumatorului, adresa locului unde se furnizează serviciul, adresa operatorului şi a consumatorului, codurile poştale, numerele telefoanelor/faxurilor de contact, codurile fiscale, conturile bancare, funcţiile, numele, prenumele persoanelor care semnează contractul, codul de identificare al proprietarului, obiectul contractului, nivelurile de calitate, termenul de conectare a instalaţiei de utilizare, modalitatea de evidenţă a consumului de apă şi a serviciului de canalizare, obligaţiile, drepturile şi responsabilităţile operatorului şi ale consumatorului, mijloacele prin care se pot obţine informaţii despre toate tarifele în vigoare, condiţiile de întrerupere a furnizării serviciului, condiţiile de deconectare şi de reconectare a instalaţiei de utilizare la reţelele publice, durata contractului, precum şi modalitatea de modificare, de suspendare ori de reziliere a contractului, acţiunile care trebuie întreprinse în caz de nerespectare a nivelurilor de calitate prevăzute în contract, modalitatea şi cuantumul reducerii plăţilor pentru serviciu în caz de nerespectare de către operator a termenelor de furnizare sau de furnizare a acestuia la nivel nesatisfăcător, modalităţile de soluţionare a litigiilor aferente neexecutării sau executării defectuoase a clauzelor contractuale, alte clauze negociate de părţi şi care nu contravin legislaţiei.
(3) Clauzele contractuale pot fi detaliate şi completate în anexe sau în alte acte adiţionale.
(4) Pentru încheierea contractului cu operatorul, solicitantul depune o cerere, indicînd numele şi prenumele (denumirea, în cazul persoanei juridice), adresa (sediul), scopul pentru care se solicită furnizarea serviciului respectiv, debitul de apă solicitat, caracteristicile apei şi regimul de furnizare dorit, debitul şi caracterul apelor ce urmează a fi deversate în reţelele de canalizare, regimul deversării.
(5) În cazul în care alimentarea cu apă a consumatorului se asigură în exclusivitate din sursele proprii ale consumatorului, contractul se încheie numai pentru serviciul de canalizare şi/sau de epurare a apelor uzate.
(6) Contractarea serviciului se face în funcţie de necesităţile solicitanţilor, precum şi de posibilităţile tehnice ale operatorului.
(7) Volumele de apă furnizată sau de ape uzate recepţionate sînt indicate în contract, cu excepţia contractelor încheiate cu consumatorii casnici.
(8) Pe durata valabilităţii contractului, părţile contractante pot modifica condiţiile printr-un acord adiţional sau să iniţieze suspendarea ori rezilierea contractului.
(9) Operatorul poate întrerupe furnizarea serviciului persoanei fizice sau persoanei juridice care nu îşi onorează obligaţiile de plată prevăzute în contract sau care nu respectă condiţiile de furnizare a serviciului.

Capitolul  VI
PROCEDURA DE OBŢINERE A LICENŢELOR
DE CĂTRE OPERATORI

Articolul 32. Condiţiile şi procedura de obţinere a
licenţelor
(1) Activitatea de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi/sau de canalizare la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş se supune reglementării prin licenţiere.
(2) Licenţa pentru furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare se acordă persoanelor juridice rezidente şi nerezidente.
(3) Pentru obţinerea licenţei, persoanele juridice trebuie:
a) să fie înregistrate în Republica Moldova;
b) să prezinte un raport financiar pentru anul precedent – în cazul persoanei juridice care activează, sau un extras din contul bancar – în cazul iniţierii activităţii de întreprinzător;
c) să prezinte documente care confirmă că dispune de reţele publice de alimentare cu apă şi/sau de canalizare, după caz;
d) să prezinte documente care confirmă că dispune de personal calificat, necesar activităţii pentru care solicită licenţă;
e) să prezinte avizul tehnic de înregistrare ce confirmă asigurarea metrologică a evidenţei consumului de apă.
(4) Eliberarea licenţei, prelungirea termenului ei de valabilitate, reperfectarea licenţei, eliberarea duplicatului de pe licenţă, suspendarea şi reluarea valabilităţii licenţelor, precum şi retragerea licenţelor se efectuează de Agenţie conform procedurilor stabilite de Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător. Termenul de examinare a declaraţiei privind eliberarea licenţelor pentru furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi/sau de canalizare, precum şi a declaraţiei de prelungire a termenului lor de valabilitate, este de 5 zile lucrătoare de la data de înregistrare a declaraţiei.
(5) La licenţă se anexează obligatoriu condiţiile de desfăşurare a activităţii licenţiate, care sînt în conformitate cu legea şi care sînt parte integrantă a licenţei.
(6) Licenţele pentru furnizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare se eliberează pe un termen de 25 de ani.
(7) Titularii de licenţă sînt obligaţi să respecte condiţiile licenţei, precum şi să întrunească cerinţele stabilite pentru eliberarea licenţei şi pentru prelungirea valabilităţii acesteia pe toată perioada de desfăşurare a activităţii licenţiate.
(8) Licenţele eliberate de Agenţie sînt valabile pe tot teritoriul Republicii Moldova în condiţiile specificate în licenţă.
Articolul 33. Modificarea, suspendarea temporară a
licenţei şi reluarea valabilităţii ei
(1) Licenţa poate fi modificată atît la iniţiativa titularului, cît şi la iniţiativa Agenţiei în cazul intervenirii unor circumstanţe esenţiale.
(2) Licenţa poate fi suspendată temporar prin hotărîrea Agenţiei, la cererea titularului de licenţă. În celelalte cazuri, licenţa poate fi suspendată temporar la cererea Agenţiei, prin hotărîre judecătorească adoptată în temeiul legii.
(3) Hotărîrea privind suspendarea licenţei se adoptă de Agenţie în termen de 3 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a hotărîrii judecătoreşti şi este adusă la cunoştinţă titularului de licenţă în termen de 3 zile lucrătoare de la data adoptării. În hotărîrea Agenţiei privind suspendarea licenţei se indică termenul concret de suspendare ce nu poate depăşi 6 luni.
(4) În cazul în care se constată că titularul de licenţă nu a îndeplinit obligaţiile sale, fapt ce conduce la întreruperea furnizării serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare către consumatori pe o perioadă mai mare decît cea stabilită pentru înlăturarea cauzelor motivate, fiind pusă în pericol securitatea naţională, viaţa şi sănătatea oamenilor, sau în cazul în care acţiunile ori inacţiunile titularului de licenţă conduc la încălcarea ordinii publice şi impun remedierea imediată a consecinţelor survenite, licenţa poate fi suspendată de către Agenţie, cu adresarea ulterioară a acesteia în instanţa de judecată. Adresarea în instanţă trebuie să se facă în termen de 3 zile lucrătoare de la adoptarea hotărîrii de către Agenţie. În cazul nerespectării acestui termen, suspendarea licenţei se anulează. Hotărîrea Agenţiei privind suspendarea temporară a licenţei se aplică pînă la adoptarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
(5) Agenţia suspendă licenţa conform procedurii prevăzute la alin. (4) dacă deficienţele identificate nu au fost remediate în termen de 7 zile de la emiterea prescripţiei de lichidare a încălcării.
(6) Drept temei pentru suspendarea licenţei servesc:
a) cererea titularului de licenţă privind suspendarea temporară a licenţei;
b) nerespectarea de către titularul de licenţă a termenului de depunere a cererii de eliberare a duplicatului de pe licenţa pierdută sau deteriorată;
c) nerespectarea de către titularul de licenţă a prescripţiei privind lichidarea, în termenul stabilit de Agenţie, a încălcării condiţiilor de desfăşurare a activităţii licenţiate;
d) incapacitatea provizorie a titularului de licenţă de a desfăşura genul de activitate licenţiat conform prevederilor legii;
e) neefectuarea plăţii regulatorii în termenul stabilit prin lege.
(7) Titularul de licenţă este obligat să informeze în scris Agenţia despre lichidarea circumstanţelor care au condus la suspendarea licenţei.
(8) Termenul de valabilitate a licenţei nu se prelungeşte pe durata de suspendare a acesteia.
(9) Reluarea valabilităţii licenţei se efectuează în temeiul hotărîrii Agenţiei, după remedierea circumstanţelor care au condus la suspendarea licenţei, sau în temeiul hotărîrii instanţei de judecată care a emis decizia de suspendare a licenţei.
(10) Hotărîrea privind reluarea valabilităţii licenţei se adoptă de către Agenţie în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii înştiinţării despre înlăturarea circumstanţelor care au condus la suspendarea licenţei sau de la data la care Agenţiei i s-a comunicat hotărîrea judecătorească respectivă. Hotărîrea Agenţiei se aduce la cunoştinţă titularului de licenţă în termen de 3 zile lucrătoare de la data adoptării.
Articolul 34. Retragerea licenţei
(1) Licenţa poate fi retrasă prin hotărîre judecătorească, adoptată în temeiul legii, la cererea Agenţiei, cu excepţia retragerii licenţei conform temeiurilor prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), care se efectuează direct de către Agenţie.
(2) Drept temei pentru retragerea licenţei servesc:
a) cererea titularului de licenţă privind retragerea;
b) decizia cu privire la radierea înregistrării de stat a titularului de licenţă;
c) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate Agenţiei;
d) neînlăturarea în termen a circumstanţelor care au condus la suspendarea licenţei;
e) nerespectarea repetată a prescripţiilor de lichidare a încălcării condiţiilor de desfăşurare a activităţii licenţiate.
(3) Agenţia adoptă hotărîrea privind retragerea licenţei în cel mult 5 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a hotărîrii judecătoreşti şi o aduce la cunoştinţă titularului de licenţă, cu indicarea temeiurilor de retragere în cel mult 3 zile lucrătoare de la data adoptării.
(4) În caz de retragere a licenţei, taxa pentru licenţă nu se restituie.
(5) În caz de retragere a licenţei, Agenţia desemnează un nou titular de licenţă care să desfăşoare activitatea licenţiată în locul titularului de licenţă căruia i s-a retras licenţa. Titularul de licenţă căruia i s-a retras licenţa nu va împiedica în niciun mod activitatea titularului de licenţă desemnat, oferindu-i întreaga informaţie şi documentaţia necesare în activitate.
(6) Titularul de licenţă căruia i s-a retras licenţa este obligat ca, în termen de 10 zile lucrătoare de la data adoptării hotărîrii de retragere a licenţei, să depună la Agenţie licenţa retrasă.
(7) După expirarea a 6 luni de la data depunerii la Agenţie a licenţei retrase, titularul de licenţă căruia i s-a retras licenţa poate să depună o nouă declaraţie privind eliberarea licenţei pentru acelaşi gen de activitate.

Capitolul  VII
REGLEMENTAREA TARIFELOR ŞI FINANŢAREA
SERVICIULUI PUBLIC DE ALIMENTARE CU APĂ, DE
CANALIZARE ŞI DE EPURARE A APELOR UZATE

Articolul 35. Reglementarea tarifelor pentru serviciul
public de alimentare cu apă, de canalizare
şi de epurare a apelor uzate
(1) În domeniul alimentării cu apă şi de canalizare se supun reglementării următoarele tarife:
a) tariful pentru serviciul public de alimentare cu apa potabilă diferenţiat în funcţie de locul de furnizare a serviciului, inclusiv în bloc locativ/casă individuală sau în apartament din bloc locativ;
b) tariful pentru serviciul public de alimentare cu apă tehnologică;
c) tariful pentru serviciul public de canalizare şi de epurare a apelor uzate;
d) tarifele pentru serviciile auxiliare.
(2) Tarifele pentru serviciul public de alimentare cu apă potabilă, pentru serviciul public de alimentare cu apă tehnologică şi pentru serviciul public de canalizare şi de epurare a apelor uzate se determină în conformitate cu Metodologia de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă, de canalizare şi de epurare a apelor uzate, elaborată şi aprobată de Agenţie, în modul stabilit.
(3) Metodologia de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă, de canalizare şi de epurare a apelor uzate include:
a) componenţa şi modul de calculare a:
– consumurilor aferente plăţilor pentru apa captată, pentru evacuarea şi pentru epurarea apelor uzate;
– consumurilor materiale;
– consumurilor şi cheltuielilor necesare pentru instalarea, reparaţia, verificarea metrologică şi înlocuirea contoarelor conform prevederilor art. 26;
– consumurilor aferente retribuirii muncii;
– uzurii mijloacelor fixe şi activelor nemateriale pe termen lung, inclusiv în cazul reevaluării acestora pentru a asigura ca activele respective să nu fie depreciate mai mult de o dată şi pentru a exclude activele care au fost obţinute gratuit, prin donaţii şi granturi;
– costurilor suportate şi a veniturilor obţinute din activele utilizate în activităţile reglementate;
– consumurilor şi cheltuielilor aferente exploatării eficiente şi întreţinerii obiectelor sistemului public de alimentare cu apă şi de canalizare;
– consumurilor şi pierderilor de apă în reţelele publice de alimentare cu apă;
– consumurilor şi cheltuielilor aferente întreţinerii şi exploatării reţelelor  interne de alimentare cu apă din blocurile locative, întreţinerii, exploatării şi verificării contoarelor, a consumurilor şi pierderilor tehnice de apă în reţelele interne din blocurile locative în cazul furnizării serviciului în apartamentele blocului locativ;
– cheltuielilor comerciale, generale şi administrative;
– nivelului de rentabilitate;
– altor cheltuieli operaţionale;
b) determinarea costurilor incluse în tarif, separat pentru fiecare activitate desfăşurată de titularul de licenţă;
c) condiţiile de utilizare a uzurii anuale a mijloacelor fixe, de efectuare a cheltuielilor materiale de întreţinere şi de exploatare, modul de reflectare a acestora în tarif în cazul utilizării lor în alte scopuri;
d) principiile de efectuare a investiţiilor de către operator în sistemul public de alimentare cu apă şi de canalizare şi modul de recuperare a acestora prin tarif;
e) modul de ajustare a tarifelor pentru perioada de valabilitate a metodologiei tarifare.
(4) Tarifele pentru serviciul public de alimentare cu apă, de canalizare şi de epurare a apelor uzate se calculează şi se aprobă în condiţiile prezentei legi, conform următoarelor principii:
a) furnizarea fiabilă şi continuă a serviciului menţionat, în condiţii de siguranţă şi cu respectarea indicatorilor de calitate, la cheltuieli minime necesare, cu utilizarea eficientă a obiectelor sistemului public de alimentare cu apă şi de canalizare;
b) desfăşurarea unei activităţi eficiente şi profitabile ce ar oferi operatorului posibilitatea de a acoperi consumurile şi cheltuielile sale justificate necesare pentru desfăşurarea activităţii reglementate şi recuperarea mijloacele financiare investite în dezvoltarea, renovarea şi reconstrucţia sistemului public de alimentare cu apă şi de canalizare.
(5) Tarifele pentru serviciul public de alimentare cu apă potabilă, pentru serviciul public de canalizare şi de epurare a apelor uzate, furnizate la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş, se determină anual de către operator în conformitate cu Metodologia de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă, de canalizare şi de epurare a apelor uzate şi se prezintă Agenţiei pentru avizare, iar consiliului local – pentru aprobare.
(6) Agenţia, în termen de pînă la 30 de zile calendaristice de la primirea de la operator a cererii de avizare a tarifelor, însoţită de materialele care justifică nivelul  acestora, va examina materialele prezentate şi va emite către consiliul local respectiv un aviz privind cuantumurile tarifelor necesare de a fi aprobate.
(7) Operatorul este obligat să prezinte Agenţiei şi consiliului local, în termen de pînă la 3 zile lucrătoare, informaţiile solicitate suplimentar necesare pentru stabilirea consumurilor reale şi cheltuielilor pentru desfăşurarea activităţii şi a corectitudinii calculării tarifelor reglementate.
(8) Consiliul local, în termen de pînă la 60 de zile calendaristice de la data primirii de la Agenţie a avizului privind cuantumul tarifelor, va aproba tarifele avizate de Agenţie şi le va publica în sursele mass-media locale.
(9) În cazul în care consiliul local va aproba  tarife la un nivel mai redus decît cele prevăzute în avizul prezentat de Agenţie, acesta este obligat să stabilească în decizia sa de aprobare a tarifelor sursa şi suma concretă ce urmează a fi alocată operatorului din bugetul local pentru acoperirea veniturilor ratate de către operator din cauza aprobării tarifelor reduse.
(10) În cazul în care tarifele prezentate în avizul Agenţiei  nu vor fi aprobate de către consiliul local, în termenul stabilit la alin. (8), operatorul se va adresa către Agenţie, care, în termen de 15 zile calendaristice de la data adresării motivate de către operator, va aproba şi va publica în Monitorul Oficial al Republicii Moldova tarifele avizate anterior.
(11) În cazul în care consiliul local, în conformitate cu legea, va delega Agenţiei funcţiile de aprobare a tarifelor, operatorii vor prezenta, iar Agenţia va examina şi va aproba, în modul stabilit, tarifele şi le va publica în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(12) Tarifele pentru serviciul public de alimentare cu apă tehnologică furnizată la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş se determină de către operatori în conformitate cu Metodologia de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă, de canalizare şi de epurare a apelor uzate, se aprobă de către Agenţie în modul stabilit şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(13) Tarifele pentru serviciul public de alimentare cu apă potabilă, pentru serviciul public de canalizare şi de epurare a apelor uzate prestate de operatori la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş şi care activează în condiţiile unor acorduri sau contracte încheiate cu organismele financiare internaţionale, ratificate sau aprobate de Parlament, Guvern sau de consiliile locale, se aprobă de către Agenţie în modul stabilit.
(14) Tarifele pentru serviciile auxiliare prestate consumatorilor se calculează de către operatori conform metodologiei respective.
(15) Tarifele pentru serviciile auxiliare furnizate de operatori la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş se aprobă de către consiliile locale sau, după caz, de Agenţie, bazîndu-se pe aceleaşi  principii şi proceduri ca şi în cazul tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă potabilă, pentru serviciul public de canalizare şi de epurare a apelor uzate.
(16) Operatorii care furnizează serviciul public de alimentare cu apă potabilă, serviciul public de canalizare şi de epurare a apelor uzate la nivel de regiune, raion,  municipiu şi oraş sînt obligaţi să afişeze la sediile lor şi să plaseze pe paginile lor web oficiale hotărîrile consiliului local şi/sau ale Agenţiei cu privire la aprobarea tarifelor pentru serviciile menţionate, precum şi referitor la aprobarea tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă tehnologică şi pentru serviciile auxiliare.
(17) Tarifele pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare prestat de operatori la nivel de sat şi comună sînt examinate şi aprobate de consiliile locale respective, sînt publicate în mass-media locală şi sînt afişate la sediile operatorilor.
Articolul 36. Finanţarea serviciului public de
alimentare cu apă şi de canalizare
(1) Finanţarea consumurilor şi cheltuielilor necesare funcţionării şi exploatării sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare se asigură prin încasarea de la consumatori, în baza facturilor emise de operatori, a contravalorii serviciului furnizat.
(2) Finanţarea investiţiilor pentru înfiinţarea, dezvoltarea, reabilitarea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare ţine de competenţa organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi a autorităţilor administraţiei publice locale. În funcţie de modalitatea de gestiune adoptată şi de clauzele contractuale stabilite prin actele juridice, în baza cărora se desemnează operatorul, sarcinile privind finanţarea investiţiilor pot fi transferate integral sau parţial operatorului.
(3) Finanţarea lucrărilor de investiţii şi asigurarea surselor de finanţare se realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
(4) Disponibilităţile provenite din împrumuturi, fonduri externe nerambursabile sau din transferuri de la bugetul de stat, destinate cofinanţării unor obiective de investiţii specifice, se administrează şi se utilizează potrivit acordurilor de finanţare încheiate.

Capitolul  VIII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 37. Reorganizarea şi lichidarea operatorului
(1) Procedura de reorganizare sau lichidare a operatorului se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Contractele de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, valabil încheiate de către autorităţile administraţiei publice locale sau de organul central de specialitate cu întreprinderile specializate pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi, produc efecte juridice potrivit prevederilor contractuale.
Articolul 38. Responsabilităţi şi sancţiuni
(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, după caz, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale, organul central de specialitate, după caz, au dreptul să sancţioneze operatorul serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare în cazul în care acesta furnizează servicii necorespunzătoare indicatorilor de calitate aprobaţi în conformitate cu actele normative în vigoare.
Articolul 39. Intrarea în vigoare
(1) Prezenta lege intră în vigoare după 6 luni de la data publicării.
(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi:
a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.
(3) Agenţia şi autorităţile administraţiei publice locale, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, vor elabora actele normative prevăzute de prezenta lege şi vor aduce actele lor normative în concordanţă cu prezenta lege.

PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                                  Igor CORMAN

Nr. 303. Chişinău, 13 decembrie 2013.

LPM1402/2002
ID intern unic:  312769
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 1402
din  24.10.2002
serviciilor publice de gospodărie comunală
Publicat : 07.02.2003 în Monitorul Oficial Nr. 14-17     art Nr : 49
    LP374-XVI din 01.12.06, MO189-192/15.12.06 art.897
    LP234-XV din 01.07.04, MO119-122/23.07.04  art.631
    LP130-XV din 29.04.04, MO100-103/25.06.04 art.516

    LP482 -XV din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48

NOTĂ:
În cuprinsul legii, cuvîntul „utilizator” se substituie cu cuvîntul „consumator” prin LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145

    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul  I
DISPOZIŢII  GENERALE
    Art.1. – Prezenta lege stabileşte cadrul juridic unitar privind înfiinţarea şi  organizarea serviciilor publice de gospodărie comunală în unităţile administrativ-teritoriale, inclusiv monitorizarea şi controlul funcţionării lor.
    Art.2. – În sensul prezentei legi, noţiunile de mai jos au următorul înţeles:
    servicii publice de gospodărie comunală – servicii scoase din subordinea autorităţilor publice centrale şi constituite ca structuri autonome gestionare, atribuindu-li-se patrimoniu propriu în unitatea administrativ-teritorială respectivă;
    servicii publice de gospodărie comunală furnizate/prestate – ansamblu de activităţi şi acţiuni de interes public, desfăşurate sub autoritatea administraţiei publice locale la realizarea lucrărilor necesare în gospodăria comunală;
    alimentare cu apă – totalitatea activităţilor şi lucrărilor efectuate în scopul captării, tratării, transportării, înmagazinării şi distribuirii apei potabile către consumatori;
    apă tehnologică – apă folosită pentru asigurarea unui proces tehnologic (spălare, diluare, răcire etc.);
[Art.2 noțiunea în redacţia LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
    alimentare cu energie termică –  totalitatea  activităţilor şi lucrărilor  efectuate în scopul producerii, transportării, transformării şi distribuirii energiei termice către consumatori;
    canalizarea şi epurarea apelor uzate şi pluviale – totalitatea activităţilor şi lucrărilor efectuate în scopul  colectării, transportării, epurării şi evacuării apelor uzate şi pluviale într-un receptor natural;
    salubrizarea, înverzirea localităţilor – totalitatea activităţilor şi lucrărilor de colectare, transportare, sortare, prelucrare, tratare, valorificare, neutralizare (incinerare) şi depozitare a deşeurilor menajere, precum şi măturatul, spălatul şi stropitul străzilor, înverzirea lor, lucrărilor de  dezinfecţie, deratizare şi ecarisaj;
    asigurarea cu transport public local – totalitatea activităţilor efectuate în vederea realizării, la nivel local, a transportului în comun de persoane;
    administrarea fondului locativ public şi privat – activitate de gospodărire a locuinţelor, avînd drept obiect administrarea,  închirierea, repararea şi reabilitarea fondului locativ public şi privat, inclusiv alocarea şi valorificarea investiţiilor în acest domeniu;
    administrarea domeniului public – totalitatea activităţilor cuprinzînd construcţia, modernizarea şi întreţinerea străzilor, drumurilor, pieţelor publice, tîrgurilor, oboarelor, podurilor, viaductelor, pasajelor pentru transport şi pietonale, organizarea circulaţiei rutiere şi pietonale, introducerea unor sisteme moderne de semnalizare şi dirijare a circulaţiei rutiere, asigurarea iluminării localităţilor, întreţinerea zonelor verzi, grădinilor publice şi scuarurilor, terenurilor şi sălilor de sport şi  cabinetelor de fizioterapie de pe lîngă acestea, locurilor de agrement, deszăpezirea drumurilor şi trotuarelor, amenajarea pîrtiilor şi instalaţiilor de schiere, locurilor de afişaj şi publicitate, întreţinerea reţelelor de cabluri, întreţinerea staţiilor de transport auto, hotelurilor, monumentelor, înfiinţarea şi întreţinerea menajeriilor, asigurarea funcţionării băilor publice etc.;
    sisteme publice de gospodărie comunală – ansamblu de construcţii, instalaţii tehnologice, echipamente funcţionale şi dotări specifice, prin  intermediul cărora se asigură administrarea, întreţinerea în condiţii de bună funcţionare şi eficienţa tuturor componentelor domeniului locativ-comunal;
    operator – persoană juridică care dispune, dirijează, exploatează şi întreţine un sistem public de gospodărie comunală şi furnizează consumatorilor servicii publice de gospodărie comunală în baza unui contract;
[Art.2 noțiunea în redacţia LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
[Art.2 noţiunea în redacţia LP181 din 15.07.10, MO155-158/03.09.10 art.559]
[Art.2 noţiunea modificată prin LP234-XV din 01.07.04, MO119-122/23.07.04 at.631]
consumator – persoană fizică sau juridică care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală în baza unui contract încheiat cu operatorul;
[Art.2 noțiunea în redacţia LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
    intermediar la decontări – persoană juridică care, în numele operatorului sau a gestionarului fondului locativ, asigură, în bază de contract, distribuirea pe apartamente a volumelor de servicii comunale furnizate/prestate, emiterea şi expedierea bonurilor de plată, perceperea plăţilor de la consumatori şi transferul acestora operatorilor, informarea consumatorilor privind facturarea şi obligaţiile de achitare a plăţilor pentru serviciile consumate;
[Art.2 noțiunea în redacţia LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
    [Art.2 modificat prin LP130-XV din 29.04.04, MO100-103/25.06.04 art.516]
gestionar al fondului locativ – persoană juridică care este învestită cu drepturi şi împuterniciri pentru executarea obligaţiilor ce ţin de administrarea, întreţinerea şi exploatarea fondului locativ.
[Art.2 noțiunea introdusă prin LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
    Art.3. – (1) Serviciile publice de gospodărie comunală asigură furnizarea/prestarea următoarelor servicii:
    a) alimentarea cu apă;
    b) alimentarea cu energie termică;
    c) canalizarea şi epurarea apelor uzate şi pluviale;
    d) salubrizarea, înverzirea localităţilor;
    e) asigurarea cu transport public local;
    f) administrarea fondului locativ public şi privat.
    (2) În funcţie de necesităţi, prin decizii ale autorităţilor administraţiei publice locale, se pot înfiinţa diverse structuri de gospodărie comunală, avînd ca obiect alte activităţi decît cele prevăzute la alin.(1).
    (3) Domeniile menţionate la alin.(1) şi (2) pot fi reglementate mai detaliat prin legi ordinare sau prin alte acte normative, după caz.
    (4) La organizarea şi dezvoltarea serviciilor publice de gospodărie comunală, interesul general al cetăţenilor este prioritar.
    (5) Agenţii economici care furnizează/prestează servicii publice de gospodărie comunală percep plăţile direct sau prin intermediari la decontări, abilitaţi pe bază de contract prin concurs.
[Art.3 al.(5) modificat prin LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
    Art.4. – (1) Serviciile publice de gospodărie comunală se furnizează/prestează prin intermediul sistemelor publice de gospodărie comunală, care fac parte integrantă din infrastructura edilitară a localităţilor.
    (2) Sistemele publice de gospodărie comunală, inclusiv terenurile aferente, fiind de folosinţă, interes sau utilitate publică, aparţin, prin natura lor sau potrivit legii, domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale.
    (3) Dacă amplasarea, valorificarea şi dezvoltarea sistemelor publice de gospodărie comunală impun ocuparea definitivă a unor terenuri sau dezafectarea unor clădiri, altele decît cele aparţinînd domeniului public, acestea vor fi trecute în proprietate publică potrivit legii.
    Art.5. -(1) Sistemele publice de gospodărie comunală cu terenurile aferente se inventariază şi evidenţa lor se ţine în cadastrele imobiliar-edilitare, organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale conform legii, în vederea identificării, înregistrării şi reprezentării pe hărţi şi planuri cadastrale, precum şi în documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului.
(2) Sistemele publice de gospodărie comunală sînt supuse înregistrării de stat în Registrul obiectelor de infrastructură tehnico-edilitară.
    [Art.5 al.(2) introdus prin LP154 din 30.07.15, MO224-233/21.08.15 art.457, alineatul unic devine al.(1); în vigoare 01.01.16];
    Art.6. – (1) Organizarea şi administrarea serviciilor publice de gospodărie comunală se efectuează în conformitate cu prevederile acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    (2) Serviciile publice de gospodărie comunală se organizează şi se administrează cu respectarea următoarelor principii:
    a) dezvoltarea durabilă;
    b) responsabilitatea şi legalitatea;
    c) autonomia locală;
    d) descentralizarea serviciilor publice de gospodărie comunală;
    e) antrenarea şi consultarea populaţiei în procesul de adoptare a deciziilor privind dezvoltarea infrastructurii edilitare;
    f) asocierea intercomunală şi parteneriatul;
    g) corelarea cerinţelor cu resursele;
    h) administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale;
    i) asigurarea mediului concurenţial;
    j) accesul liber la informaţiile privind serviciile publice de gospodărie comunală;
    k) colaborarea strînsă dintre autorităţile publice de diferite niveluri;
    l) protecţia şi ocrotirea mediului natural şi conservat, utilizarea raţională şi păstrarea resurselor naturale.
    Art.7. – Prezenta lege garantează tuturor persoanelor dreptul de a  beneficia de  servicii publice de gospodărie comunală prin:
    a) accesul liber la informaţiile privind serviciile publice de gospodărie comunală;
    b) accesibilitatea egală la serviciile publice de gospodărie comunală;
    c) dreptul de asociere în organizaţii neguvernamentale pentru apărarea şi promovarea intereselor consumatorilor;
    d) dreptul de a fi consultate, direct sau prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale, la elaborarea şi adoptarea deciziilor, strategiilor şi reglementărilor privind activităţile din sectorul serviciilor publice de gospodărie comunală;
    e) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale, autorităţilor administraţiei publice ori instanţelor judecătoreşti în vederea prevenirii sau reparării unui prejudiciu direct ori indirect.
    Art.8. – Statul sprijină prin măsuri legislative şi economice dezvoltarea şi îmbunătăţirea cantitativă şi calitativă a serviciilor publice de gospodărie comunală furnizate/prestate, precum şi optimizarea dezvoltării infrastructurii edilitare a localităţilor.
    Art.9. – (1) Finanţarea şi realizarea investiţiilor publice aferente sistemelor publice de gospodărie comunală se fac cu respectarea legislaţiei în vigoare privind iniţierea, fundamentarea, promovarea şi aprobarea investiţiilor publice, în temeiul următoarelor principii:
    a) promovarea rentabilităţii şi eficienţei economice şi manageriale prin  păstrarea unei părţi a veniturilor realizate din activităţi proprii la nivelul comunităţilor locale;
    b) consolidarea autonomiei fiscale locale pentru crearea mijloacelor financiare necesare funcţionării serviciilor publice de gospodărie comunală, în condiţiile legii;
    c) promovarea creării pieţelor locale de capital;
    d) consolidarea autonomiei locale prin contractarea şi garantarea împrumuturilor necesare pentru finanţarea serviciilor publice de gospodărie comunală, în condiţiile legii.
    (2) Finanţarea cheltuielilor curente de capital ale sistemelor publice locale de gospodărie comunală se asigură din bugetele de venituri şi cheltuieli ale operatorilor, care se formează prin încasarea de la consumatori a sumelor reprezentînd contravaloarea serviciilor furnizate/prestate şi prin instituirea unor taxe speciale potrivit legii, şi suplimentar, din bugetele locale sau, după caz, din alocaţiile acordate de Guvern.
    Art.10. – Serviciile publice de gospodărie comunală sînt furnizate/prestate de operatori specializaţi (întreprinderi municipale şi individuale, societăţi pe acţiuni, în comandită, societăţi cu răspundere limitată, întreprinderi cu alte forme juridice de organizare), care pot fi:
    a) compartimente de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale;
    b) agenţi economici, indiferent de forma juridică de organizare.
[Art.10 modificat prin LP234-XV din 01.07.04, MO119-122/23.07.04 art.631]
c) persoane fizice şi/sau asociaţii ale acestora.
    [Art.10 lit.c) introdusă prin LP181 din 15.07.10, MO155-158/03.09.10 art.559]
Art.11. – Operatorii aflaţi sub autoritatea administraţiei publice centrale şi locale, alte organizaţii abilitate cu dreptul de a furniza/presta servicii publice de gospodărie comunală se înfiinţează, în condiţiile legii.     Totodată se ţine cont de importanţa social-economică a localităţii, de mărimea şi de gradul de  dezvoltare a acesteia, de infrastructura edilitară existentă.
    Art.12. – (1) Serviciile publice de gospodărie comunală trebuie să îndeplinească următoarele condiţii esenţiale:
    a) continuitate, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, în furnizarea/prestarea serviciilor de gospodărie comunală pe bază contractuală;
    b) adaptabilitate la cerinţele consumatorilor;
    c) accesibilitate egală la serviciile publice furnizate/prestate pe bază contractuală;
    d) asigurarea sănătăţii populaţiei şi a calităţii vieţii.
    (2) Serviciile publice de gospodărie comunală trebuie să asigure:
    a) satisfacerea cerinţelor consumatorilor în ceea ce priveşte cantitatea şi calitatea serviciilor furnizate/prestate potrivit prevederilor contractuale;
    b) funcţionarea optimă, în condiţii de siguranţă, rentabilitate şi eficienţă economică, a construcţiilor, instalaţiilor tehnologice, echipamentelor funcţionale şi dotărilor specifice corespunzător parametrilor tehnologici proiectaţi şi în conformitate cu caietele de sarcini şi cu instrucţiunile de  exploatare;
    c) protecţia domeniului public şi a mediului prin respectarea reglementărilor legale;
    d) informarea şi consultarea cetăţenilor în vederea protejării sănătăţii populaţiei care beneficiază de serviciile respective.
    (3) Operatorii au faţă de consumatori următoarele obligaţii:
    a) să-şi coordoneze activitatea cu sistemul de servicii de gospodărie comunală;
    b) să furnizeze/să presteze servicii conform contractelor încheiate cu consumatorii şi conform legislaţiei în vigoare;
[Art.12 al.(3),lit.b) în redacția LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
[Art.12 al.(3), lit.b) modificată prin LP234-XV din 01.07.04, MO119-122/23.07.04 art.631]
    c) să respecte parametrii de performanţă stabiliţi de autorităţile administraţiei publice locale;
    d) să asigure protecţia mediului;
    e) să realizeze contractele în termenele stabilite;
    f) să furnizeze autorităţii administraţiei publice locale informaţiile solicitate;

    g) să asigure accesul la documentaţia referitoare la serviciile publice de  gospodărie comunală furnizate/prestate, în conformitate cu  clauzele contractului de operare.

 

Capitolul  II
ATRIBUŢIILE ŞI RESPONSABILITĂŢILE AUTORITĂŢILOR
ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ÎN DOMENIUL SERVICIILOR
PUBLICE DE GOSPODĂRIE COMUNALĂ
Secţiunea A
Atribuţii şi responsabilităţi ale autorităţilor
administraţiei publice centrale
    Art.13. – (1) Guvernul asigură realizarea politicii generale a statului în domeniul gospodăriei comunale, în concordanţă cu programul de guvernare şi cu obiectivele strategiei dezvoltării social-economice a ţării, prin:
    a) iniţierea şi prezentarea spre adoptare a unor proiecte de legi privind reglementarea activităţii din domeniul respectiv;
    b) adoptarea unor regulamente şi norme în domeniul gospodăriei comunale, acolo unde se impune reglementarea la nivel central;
    c) sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale în ceea ce priveşte înfiinţarea, dezvoltarea şi îmbunătăţirea serviciilor publice de gospodărie comunală, precum şi dezvoltarea infrastructurii din acest domeniu.
    (2) Guvernul examinează periodic starea serviciilor publice de gospodărie comunală şi, în baza unor strategii specifice, stabileşte măsuri pentru dezvoltarea durabilă şi creşterea calităţii serviciilor furnizate/prestate corespunzător cerinţelor consumatorilor şi nevoilor localităţilor.
    (3) Guvernul îşi exercită atribuţiile menţionate la alin.(1) în temeiul următoarelor principii:
    a) armonizarea strategiilor şi politicilor în domeniul gospodăriei comunale cu strategiile privind dezvoltarea social-economică, urbanismul şi amenajarea teritoriului, protecţia şi conservarea mediului;
    b) descentralizarea serviciilor publice de gospodărie comunală şi consolidarea autonomiei locale în ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul funcţionării acestor servicii;
    c) elaborarea strategiilor şi politicilor locale în domeniul gospodăriei comunale  în baza subsidiarităţii;
    d) implementarea în sfera serviciilor publice de gospodărie comunală a mecanismelor specifice economiei de piaţă prin crearea unui mediu concurenţial, atragerea capitalului privat, promovarea concesiunii, a altor forme de parteneriat public-privat şi a privatizării;
[Art.13 al.(3), lit.d) modificată prin LP181 din 15.07.10, MO155-158/03.09.10 art.559]
    e) întărirea capacităţii decizionale şi manageriale a autorităţilor administraţiei publice locale în exercitarea atribuţiilor acestora privind înfiinţarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor publice de  gospodărie comunală;
    f) promovarea parteneriatului şi asocierii intercomunale pentru înfiinţarea şi exploatarea unor sisteme tehnico-edilitare zonale;
    g) promovarea parteneriatului public-privat, asocierii autorităţilor administraţiei publice locale şi a operatorilor cu capital privat – local sau străin – pentru finanţarea şi creditarea în comun a unor servicii publice de gospodărie comunală, pentru furnizarea/prestarea serviciilor respective;
[Art.13 al.(3), lit.g) modificată prin LP181 din 15.07.10, MO155-158/03.09.10 art.559]
    h) descentralizarea serviciilor publice de gospodărie comunală, restrîngerea şi reglementarea ariilor unde prevalează condiţiile de monopol natural;
    i) stabilirea cadrului legal în aprobarea tarifelor pentru serviciile publice furnizate/prestate în condiţii de monopol natural şi urmărirea evoluţiei acestora.
    (4) Guvernul va sprijini autorităţile administraţiei publice locale pentru înfiinţarea şi organizarea serviciilor publice de gospodărie comunală, la solicitarea acestora, în scopul administrării eficiente a serviciilor respective furnizate/prestate. Sprijinul va fi acordat, prin intermediul autorităţilor administraţiei publice centrale competente, sub forma asistenţei tehnice sau financiare.
    Art. 131. – Reglementarea serviciilor publice de gospodărie comunală furnizate/prestate, inclusiv a tarifelor, se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    [Art.131 în redacția LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
[Art.131 modificată prin LP130-XV din 29.04.04, MO100-103/25.06.04 art.516]
[Art.131 modificată prin LP107-XVIII din17.12.09, MO197-200/31.12.09 art.648]
Secţiunea B
Atribuţii şi responsabilităţi ale autorităţilor
administraţiei publice locale
    Art.14. – (1) Autorităţile administraţiei publice locale au competenţa exclusivă privind înfiinţarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor publice de gospodărie comunală, precum şi crearea, administrarea şi exploatarea bunurilor proprietate publică din infrastructura edilitară a unităţilor administrativ-teritoriale respective.
    (2) Administrarea bunurilor din patrimoniul public, specifice sistemelor publice de gospodărie comunală ale unităţilor administrativ-teritoriale, se face cu diligenţa unui bun proprietar.
    (3) În cazul gestiunii directe, numirea în funcţie a managerilor-şefi se va efectua prin concurs.
[Art.14 al.(3) modificat prin LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
    (4) Autorităţile administraţiei publice locale pot adopta decizii în legătură cu:
    a) elaborarea programelor de reabilitare, extindere şi modernizare a dotărilor existente, precum şi a programelor de înfiinţare a unor noi sisteme publice de gospodărie comunală, în condiţiile legii;
    b) coordonarea proiectării şi executării lucrărilor tehnico-edilitare în scopul realizării acestora într-o concepţie unitară şi corelată cu programele de dezvoltare social-economică a localităţilor, cu planurile de amenajare a teritoriului, planurile generale de urbanism şi programele de mediu;
    c) asocierea serviciilor publice de gospodărie comunală în vederea realizării unor investiţii de interes comun din infrastructura tehnico-edilitară;
    d) iniţierea parteneriatului public-privat pentru gestiunea serviciilor publice de gospodărie comunală, privatizarea acestor servicii, precum şi a bunurilor proprietate publică din infrastructura tehnico-edilitară a unităţilor administrativ-teritoriale;
[Art.14 al.(4), lit.d) în redacţia LP181 din 15.07.10, MO155-158/03.09.10 art.559]
    e) participarea lor cu capital social sau cu bunuri  la capitalul sau bunurile agenţilor economici pentru realizarea de lucrări şi furnizarea/prestarea de servicii publice de gospodărie comunală la nivel local sau raional, după caz, pe bază de convenţii care prevăd şi resursele financiare constituite din contribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale. Convenţiile se încheie de către ordonatorii principali de credite, în baza mandatelor aprobate de fiecare consiliu local sau raional;
    f) contractarea sau garantarea, în condiţiile legii, a împrumuturilor pentru finanţarea programelor de investiţii pentru dezvoltarea infrastructurii de gospodărie comunală a localităţilor – efectuarea de lucrări noi, extinderi, dezvoltarea de capacităţi, inclusiv reabilitarea, modernizarea şi reechiparea sistemelor existente;
    g) garantarea, în condiţiile legii, a împrumuturilor contractate pentru formarea stocurilor de combustibil lichid şi solid suficiente pentru sezonul rece;
    h) elaborarea şi aprobarea normelor locale pentru reglementarea serviciilor publice de gospodărie comunală în baza normelor şi a regulamentelor aprobate de Guvern, autoritatea publică centrală de specialitate, organul central de reglementare în domeniul respectiv.
[Art.14 al.(4), lit.h) în redacția LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
    (5) Tarifele pentru serviciile publice de alimentare cu apă potabilă, de canalizare şi de epurare a apelor uzate, precum şi tarifele pentru serviciile auxiliare la furnizarea serviciilor de bază se aprobă de către autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică în conformitate cu legislaţia în vigoare.
[Art.14 al.(5) în redacția LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
[Art.14 al.(5) modificat prin LP107-XVIII din17.12.09, MO197-200/31.12.09 art.648]
[Art.14 modificat prin LP374-XVI din 01.12.06, MO189-192/15.12.06 art.897]
[Art.14
modificat prin LP234-XV din 01.07.04, MO119-122/23.07.04 art.631]
[Art.14
modificat prin LP130-XV din 29.04.04, MO100-103/25.06.04 art.516]
[Art.14
modificat prin LP482 din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48]
Art.15. – (1) În exercitarea atribuţiilor, autorităţile administraţiei publice locale au faţă de consumatori următoarele obligaţii:
a) gestiunea directă sau delegarea gestiunii prin parteneriat public-privat a serviciilor publice de gospodărie comunală, pe criterii de competitivitate şi eficienţă managerială;
[Art.15 al.(1), lit.a) în redacţia LP181 din 15.07.10, MO155-158/03.09.10 art.559]
b) promovarea reabilitării infrastructurii din sectorul utilităţilor publice de gospodărie comunală;
c) monitorizarea şi controlul periodic ale activităţilor de furnizare/prestare a serviciilor publice de gospodărie comunală, în conformitate cu actele normative, şi luarea de măsuri în cazul în care operatorul nu asigură performanţa pentru care s-a obligat;
d) asigurarea continuităţii serviciilor publice de gospodărie comunală;
e) consultarea cu consumatorii la stabilirea politicilor şi strategiilor locale în domeniul gospodăriei comunale, la adoptarea normelor locale şi negocierea contractelor de parteneriat public-privat;
[Art.15 al.(1), lit.e) modificată prin LP181 din 15.07.10, MO155-158/03.09.10 art.559]
f) informarea periodică a consumatorilor asupra politicii promovate în domeniul utilităţilor publice de gospodărie comunală, precum şi asupra necesităţii de stabilire a unor taxe;
g) medierea conflictelor dintre consumator şi operator, la cererea uneia dintre părţi.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale au faţă de operatori următoarele drepturi:
a) să solicite informaţii privind calitatea serviciilor furnizate/prestate;
b) să invite pentru audieri operatorul în vederea soluţionării divergenţelor dintre el şi consumator;
c) să se pronunţe asupra tarifelor propuse de operator;
[Art.15 al.(2), lit.c) modificată prin LP181 din 15.07.10, MO155-158/03.09.10 art.559]
d) să sancţioneze operatorul, în cazul în care acesta nu operează la parametrii de eficienţă la care s-a obligat, prin:
– refuzul de a aproba tarifele propuse de operator;
– revocarea deciziei prin care s-a aprobat concesionarea.
e) să rezilieze contractul de parteneriat public-privat în condiţiile Legii cu privire la parteneriatul public-privat.
[Art.15 al.(2), lit.e) introdusă prin LP181 din 15.07.10, MO155-158/03.09.10 art.559]
(3) Autorităţile administraţiei publice locale au faţă de operatori următoarele obligaţii:
a) să asigure tratament egal pentru toţi operatorii din cadrul comunităţii respective;
b) să asigure, în exercitarea atribuţiilor stabilite prin prezenta lege, un mediu de afaceri transparent;
c) să păstreze confidenţialitatea informaţiilor privind activitatea operatorilor.
(4) Deciziile autorităţilor administraţiei publice locale, adoptate în aplicarea prezentei legi, pot fi atacate în instanţa de contencios administrativ de către persoanele fizice sau juridice interesate, în condiţiile legii.

Capitolul III
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SERVICIILOR PUBLICE
DE GOSPODĂRIE COMUNALĂ
Secţiunea A
Administrarea şi gestionarea serviciilor publice
de gospodărie comunală

Art.16. – Organizarea, conducerea, administrarea, gestionarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor publice de gospodărie comunală, coordonarea activităţii lor sînt atribuţii ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale.
Art. 17. – (1) Gestionarea serviciilor publice de gospodărie comunală se organizează şi se realizează prin:
a) gestiune directă;
b) gestiune delegată.
(2) Alegerea formei de gestionare a serviciilor publice de gospodărie comunală se efectuează prin decizia autorităţii administraţiei publice locale sau, după caz​​, a organului central de specialitate al administraţiei publice în calitatea lor de fondatori.
[Art.17 în redacția LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
[Art.17 modificat prin LP181 din 15.07.10, MO155-158/03.09.10 art.559]
Art.18. – (1) În cadrul gestiunii directe, autorităţile administraţiei publice locale îşi asumă toate sarcinile şi responsabilităţile privind organizarea, conducerea, administrarea şi gestionarea serviciilor publice de gospodărie comunală.
(2) Gestiunea directă se realizează prin compartimentele specializate organizate în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale.
[Art.18 al.(2) modificat prin L234-XV din 01.07.04, MO119-122/23.07.04 art.631]
(3) Fiecare serviciu public de gospodărie comunală constituit şi exploatat în regim de gestiune directă îşi desfăşoară activitatea în baza unui regulament de organizare şi funcţionare, elaborat şi aprobat de autoritatea administraţiei publice locale, în conformitate cu prevederile regulamentului-tip elaborat şi aprobat de autoritatea publică centrală de specialitate.
Art. 19. – (1) În cazul gestiunii delegate prin contract de parteneriat public-privat, autorităţile administraţiei publice locale pot apela la unul sau la mai mulţi operatori cărora le-a fost încredinţată, în baza contractului respectiv, gestiunea furnizării/prestării serviciilor publice de gospodărie comunală, precum şi administrarea şi exploatarea sistemelor publice  tehnico-edilitare.
(2) Gestiunea delegată a serviciilor publice de gospodărie comunală se realizează în condiţiile legislaţiei în vigoare.
(3) În conformitate cu competenţele şi obligaţiile ce le revin potrivit legii, autorităţile administraţiei publice locale îşi exercită atribuţiile privind adoptarea politicilor şi strategiilor de dezvoltare a serviciilor, a programelor de dezvoltare a sistemelor publice de gospodărie comunală, precum şi dreptul de a controla şi de a supraveghea executarea contractelor prin care a fost delegată gestiunea serviciilor, inclusiv:
a) modul de îndeplinire de către operatori a obligaţiilor asumate;
b) calitatea serviciilor furnizate/prestate;
c) parametrii serviciilor furnizate/prestate;
d) modul de administrare, exploatare, conservare şi menţinere în funcţiune a sistemelor publice din infrastructura edilitară a localităţilor, precum şi activitatea de dezvoltare şi/sau modernizare a acestor sisteme;
e) modul de formare şi de stabilire a tarifelor la serviciile publice de gospodărie comunală furnizate/prestate.
[Art.19 în redacția LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
[Art.19 modificat prin LP181 din 15.07.10, MO155-158/03.09.10 art.559]
Art.20. – Desfăşurarea activităţilor specifice fiecărui serviciu public de gospodărie comunală, organizat şi realizat prin delegare a gestiunii, se face pe bază de contract.
[Art.20 modificat prin LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]

Secţiunea B
Operatorii de servicii publice de gospodărie comunală

Art.21. – (1) Operatorii beneficiază, în temeiul prezentei legi, de acelaşi regim juridic, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.
(2) Delegarea gestiunii serviciilor publice de gospodărie comunală către operatori se va face în condiţii de transparenţă, prin licitaţie publică organizată conform legii. În cazul operatorilor serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, înfiinţaţi de către autorităţile administraţiei publice locale sau centrale de specialitate, cu capital social public majoritar, delegarea gestiunii serviciilor poate fi atribuită direct acestora.
[Art.21 al.(2) modificat prin LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
   [Art.21 al.(2) modificat prin LP234-XV din 01.07.04, MO119-122/23.07.04 art.631]
Art.22. – (1) Serviciile publice de gospodărie comunală aflate sub autoritatea administraţiei publice locale pot fi privatizate în condiţiile legii.
(2) Operatorii sînt în drept să deschidă filiale şi reprezentanţe, să adere la asociaţii, concerne şi consorţii sau să le susţină material şi financiar, numai cu acordul autorităţii administraţiei publice locale care i-a înfiinţat şi al organului public central de specialitate care exercită controlul asupra respectării legislaţiei antimonopol.
[Art.22 al.(2) modificat prin LP130-XV din 29.04.04, MO100-103/25.06.04 art.516]
Art.23. – (1) Operatorii înfiinţaţi de autorităţile administraţiei publice locale, în funcţie de raza teritorială în care acţionează, pot fi de interes local şi, respectiv raional.
  [Art.23 al.(1) modificat prin LP482 din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48]
(2) Operatorii de interes local se află în subordinea consiliilor locale şi se organizează pentru furnizarea/prestarea unui sau mai multor tipuri de servicii, în funcţie de mărimea localităţilor, de gradul de echipare tehnico-edilitară a acestora şi de alţi factori specifici locali.
(3) Operatorii care furnizează/prestează servicii la nivel de regiune, raion, municipiu se înfiinţează în condiţiile legii, de regulă, de către autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, de către cele centrale de specialitate pentru următoarele activităţi:
a) construirea, exploatarea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor şi podurilor de interes regional, raional, municipal;
b) alimentarea cu apă, evacuarea şi epurarea apelor uzate şi pluviale;
c) alimentarea cu energie termică;
d) salubrizarea, înverzirea localităţilor;
e) transportul de persoane, inclusiv de elevi, între localităţi.
[Art.23 al.(3) în redacția LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
[Art.23 al.(3) modificat prin LP482 din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48]
(4) Operatorii înfiinţaţi de autorităţile administraţiei publice locale îşi pot desfăşura activitatea şi în afara razei teritoriale a acestora, participînd astfel la dezvoltarea pieţei libere a operatorilor.
(5) În cazul furnizării/prestării mai multor tipuri de servicii, operatorul va ţine o evidenţă separată a acestora, cu o contabilitate distinctă pentru fiecare tip de serviciu şi localitate de operare, după caz, astfel încît activităţile sale din diferite sectoare să fie uşor de monitorizat, controlat şi evaluat.
Art.24. – Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz, prevăzută de legislaţia în vigoare.

Capitolul IV
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Art.25. – (1) Persoanele fizice şi juridice care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sînt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul încheiat între operator şi consumator.
(2) Dacă suma datorată, inclusiv penalităţile, nu a fost achitată în termenul stabilit în contract, operatorul poate suspenda executarea contractului cu un preaviz de 5 zile lucrătoare.
(3) Reluarea furnizării/prestării serviciilor publice de gospodărie comunală se va face în termen de 3 zile lucrătoare de la data efectuării plăţii, iar cheltuielile aferente suspendării, respectiv reluării furnizării/prestării serviciului, vor fi suportate de consumator.
(4) Dacă după suspendarea contractului (sau după debranşare) consumatorul nu achită suma datorată, operatorul este în drept să acţioneze consumatorul în judecată.
(5) Agenţii economici care furnizează/prestează servicii de gospodărie comunală fără contracte cu consumatorii, în caz de neachitare a sumelor datorate, pot acţiona conform prevederilor alin.(2)-(4).
(6) Sumele încasate de către intermediari la decontări în baza bonurilor de plată perfectate de ei se transferă operatorilor şi se atribuie de către aceştia în contul facturilor expuse spre plată în baza contractelor de furnizare/prestare a serviciilor publice de gospodărie comunală, încheiate cu gestionarii fondului locativ. Volumul serviciului facturat în baza contractelor şi nedistribuit spre plată consumatorilor rămîne în seama gestionarului fondului locativ, care este obligat  să-l achite operatorului în mărimea şi în termenul prevăzute în factură.
[Art.25 al.(6) introdus prin LP37 din 19.03.15, MO94-97/17.04.15 art.145]
Art.26. – (1) Guvernul:
a) în termen de 3 luni, va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
b) în termen de 2 luni, va elabora regulamentul cu privire la concesionarea serviciilor publice de gospodărie comunală.
[Art.26 al.(1), lit.b) modificată prin LP234-XV din 01.07.04, MO119-122/23.07.0 art.631]
(2) Pînă la aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege, ea se va aplica în măsura în care nu contravine acesteia.

    PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI                                            Eugenia OSTAPCIUC

Chişinău, 24 octombrie 2002.
Nr. 1402-XV.