Camenca…râu impresionant din nordul Moldovei!

0
979

Este unul dintre cele patru râuri din nordul ţării, alături de Racovăţ, Draghişte şi Ciuhur, care prezintă un interes sporit atât pentru specialişti, cât şi printre simplii amatori de drumeţii. De-a lungul acestor artere acvatice sunt concentrate cele mai importante atracţii naturale din regiunea toltrelor, încadrată în teritoriul raioanelor Briceni, Edineţ, Râşcani şi Glodeni. Deşi nu se impune prin dimensiuni, Camenca merită, totuşi, atenţia noastră. Şi iată de ce. Având o lungime de 93 km, este afluentul de stânga al Prutului. Îşi duce apele pe teritoriul a trei raioane: Râşcani, Glodeni şi Făleşti. Izvorul râului se află la marginea satului Bălanul Nou, raionul Râşcani. Chiar în locul de unde îşi ia începutul este construit un baraj nu foarte mare, dar care pare să fie de nădejde. La ieşirea din sat râul formează un iaz mic, încadrat într-un relief deluroscolinar, tipic pentru Moldova. Camenca îşi urmează cursul domol pe lângă satul Pârjota din raionul Râşcani cu o populaţie de aproape 2000 de locuitori. Întretăind şoseaua din localitate, la distanţă mică râul formează un lac de acumulare de proporţii impunătoare, situat, geografic vorbind, între satele Pârjota şi Sturzeni. Apropo, în Sturzeni găsim şi un iaz mare şi frumos, mărginit de dealuri şi crânguri cu aer răcoros chiar şi pe arşiţa verii. Imediat ce părăseşte lacul de acumulare, râul o ia printre malurile sale argiloase spre două sate-gemene mici – satele Cucuieţii Vechi şi Cucuieţii Noi. Aici relieful locului se schimbă brusc, dealurile din preajma râului devenind tot mai înalte, iar valea râului – tot mai îngustă şi mai adâncă. La marginea satului Alexăndreşti îşi are începutul cel mai mare lac de acumulare de pe cursul râului Camenca. În 2013 aici s-au desfăşurat lucrări de reparaţii, malurile fiind consolidate. De-a lungul celui drept se întinde o fâşie forestieră pitorească, în timp ce malul stâng este mărginit de coline înalte. După ce lasă în urmă lacul de acumulare, râul curge printr-o zonă de câmpie cu ierburi de luncă dese, presărată pe ici-colo cu arbuşti. Malurile îi sunt predominant argiloase, iar lăţimea-i nu depăşeşte 3-4 m. În acest loc, râul traversează hotarul dintre raioanele Râşcani şi Glodeni. Şi tot aici, în apropiere de satul Camenca, intră în zona lanţurilor de toltre.

În memoria sătenilor vârstnici sunt vii până în prezent evenimentele dramatice din 1986, când apa mare venită dinspre râu a inundat în totalitate partea de jos a satului, distrugând în calea sa podul din piatră, construit capital, şi făcând impracticabilă o bună parte din şosea. Este exact porţiunea de râu cu cea mai mare lăţime – 10-15 metri, aşa că la o ploaie mai mare ar putea să-şi iasă din nou din albia firească. După ce iese din satul omonim, râul curge din nou prin câmpie, formând o vale largă, pe alocuri inundabilă, care se întinde până în imediata apropiere a satului Buteşti din raionul Glodeni. Deşi este un sat mic, merită să fie vizitat pentru aşezarea sa pitorească, împrăştiată pe pantele lanţurilor de toltre, una dintre care include reciful Buteşti, cu o peşteră datând din epoca neoliticului. Lângă recif, în Camenca se varsă un mic afluent cu numele Camencuţa. Un alt punct de atracţie în regiune este lacul de acumulare de la poalele recifului. Dimensiunile mari ale acestuia permite practicarea cu succes a pisciculturii.

De regulă, apa lacului este deversată periodic pentru a fi strâns peştele. Din acest motiv, în zona satului Cobani albia râului se măreşte considerabil, ajungând la o lăţime de zeci de metri, astfel încât la ieşirea din sat sunt inundate inevitabil câmpurile din împrejurimi. Anume nemijlocit în satul Cobani, dar şi în preajma lui, râul formează configuraţii geografice unice – pe malul stâng se înalţă celebra Stâncă Mare. Râul curge de-a lungul lanţurilor dispersate de toltre, creând, împreună cu Câmpia Prutului, peisaje de neuitat. La scurt timp după ieşirea râului din satul Cobani, descoperim pe cursul său un alt iaz frumos, mărginit de toltre de dimensiuni medii şi de o centură de crânguri. Un alt lac de acumulare s-a format între satele Balatina cu circa 4000 de locuitori şi Cuhneşti cu aproape 2000 de locuitori. Lângă satul Balatina de la râu porneşte un canal de drenaj, prun care apa se varsă în Prut. Canalul, săpat încă în anii 80 ai secolului trecut, are menirea să prevină eventualele inundaţii, provocate de viituri şi ploi torenţiale. Deosebit de impresionant este malul râului în apropiere de satul Cuhneşti. Întretăiată de râpi adânci, aici valea râului ajunge să măsoare şi 1,5 km. După ce trece prin satul Moara Veche, cursul Camencăi şerpuieşte de-a lungul masivului forestier al rezervaţiei „Pădurea Domnească”, formând plavii din arbuşti şi stuf. Primăvara şi vara întâlnim aici stoluri numeroase de păsări de apă, în octombrie însă cea mai mare parte dintre ele migrează spre ţinuturi cu climă blândă. Aceste locuri merită, cu adevărat, să fie protejate nu numai pentru frumuseţile lor, dar şi pentru a păstra fauna care şi-a ales să-şi trăiască veacul în zonă. În satul Tomeştii Noi, lângă râu, este situat un lac de dimensiuni mari, ale cărui ape, în perioada inundaţiilor, se revarsă în albia acestuia.

În acest anturaj natural pitoresc Camenca părăseşte teritoriul administrativ al raionului Glodeni, intrând pe teritoriul raionului Făleşti, unde, lângă satul Chetriş, este de admirat un lac de acumulare mare, de-a lungul căruia se întinde şoseaua. La trecerea din raionul Glodeni în raionul Făleşti se produce o schimbare vizibilă de peisaj. Cursul inferior al râului se mută în totalitate în depresiunea Prutului, valea sa impresionând prin dimensiuni. În împrejurimile satului Drujineni dinspre albia Camencăi pornesc perpendicular o serie de canale, prin care râul se varsă în Prut. Cu toate că are atâtea canale de scurgere, Camenca atinge aici lăţimea sa maximă, care, pe alocuri, ajunge la 30-40 m. Impresiile pe care le-ar putea culege amatorii de drumeţii din această călătorie de la izvoarele şi până la gura de vărsare a Camencăi cu siguranţă le-ar putea stimula dorinţa de a afla mai multe despre harnicele râuleţe ale Moldovei care, oricât de afectate de activităţile nu tocmai bine chibzuite ale omului, se încăpăţânează să rămână în viaţă, educând noi şi noi generaţii în spiritul dragostei faţă de meleagul natal.