Seceta şi lipsa de apă vor deveni riscuri tot mai mari pentru agricultură, industrie, economie, stilul de viaţă al oamenilor şi posibil şi pentru sectorul financiar

0
117

O furtună de nisip în Kiev, recolte agri­cole compromise în Europa Cen­trală, restricţii la furnizarea apei în Franţa, unde autorităţile mută peştii din râuri pentru a-i salva, măreţul Rin redus la dimensiunile unui râu anemic, acuze ale Irakului că Turcia îi fură banalul şi totuşi preţiosul lichid, apa. În Moldova, din cauza absenței îndelungate a precipitațiilor, râurile și lacurile se usucă, lăsând în urmă un peisaj cu adevărat post-apocaliptic.

Seceta, lipsa de apă sau stresul hidric au devenit un risc pentru economii, finanţe, pentru liniştea socială şi geopolitică. Analiştii de la BlackRock s-au concentrat pe această temă şi au avertizat că lipsade apă majorează costurile de producţie şi cu toate acestea investitorii subestimează pericolul. În economie, insuficiența de apă afectează de la recolte şi sectorul de divertisment la transport, producţia industrială şi tipul de fertilizatori folosiţi în agricultură.

Moldova ocupă locul 134 din 174 în clasamentul țărilor în ceea ce privește resursele de apă regenerabile. Țara noastră se poziționează în acest clasament între Algeria și Mauritania – țări situate în deșertul Sahara Africană.

În 2020, lacurile și râurile se usucă în Moldova din cauza secetei severe și a lipsei de precipitații pe termen lung. Amenajarea arbitrară a lacurilor și utilizarea necorespunzătoare a apei, defrișările și poluarea solului nu fac decât să agraveze problema. Potrivit ecologiștilor, dacă atitudinea față de utilizarea apei nu se schimbă acum, atunci în următorii ani râurile și lacurile vor dispărea pentru totdeauna de pe harta hidrologică a țării.

În Franţa, luna iulie a fost cea mai uscată din ultimele şase decenii. Acest lucru a fost dezastruos pentru o fermă de dimensiuni mari, unde flăcările au transformat lanuri întregi de grâu în cenuşă. Incendiile de pădure şi de câmp sunt ceva obişnuit, chiar un ritual în timpul verilor franceze, însă încălzirea climei înseamnă că riscurile cresc şi zona de pericol s-a extins din sud spre nordul ţării, scrie Reuters, care citează studii ştiinţifice.

În cele mai afectate zone, consumul de apă este per­mis doar pentru „folosinţa prioritară“, precum băut, spălat, motive de sănătate şi siguranţă publică. Seceta afectează cel mai mult estul ţării, unde râul Doubs aproape că a secat.  Aceasta înseamnă că mulţi dintre peştii mari care tră­iau în acele ape au fost capturaţi şi mutaţi în locuri cu apă mai adâncă şi mai rece. În unele comune din Franţa, apa este adusă cu cisterna. Anul trecut, nivelul Rinului, o arteră de transport fluvial impor­tan­tă mai ales pentru Germania, a scăzut atât de mult încât a perturbat aprovizionarea fabricilor de pe ma­lurile sale.

A fost afectată mai ales industria chimică ger­mană, iar efectele s-au văzut în încetinirea creşterii economiei germane. În primăvară a revenit teama că Rinul va rămâne din nou fără apă, dar situaţia s-a dovedit până acum a nu fi chiar atât de gravă ca anul trecut. Seceta şi insectele fac însă ravagii.

Temperaturile mari şi lipsa precipitaţiilor au făcut ca arborii din Germania să fie mai vulnerabili la atacurile dăunătorilor. Astfel, numărul copacilor distruşi de insecte a crescut de şase ori în ultimii doi ani, notează Bloomberg, care citează statistica oficială.

Penuria de apă a forţat unele oraşe să introducă restricţii de consum. „Ploaia se împuţinează“, scrie în ziarul Tageszeitung jurnalista Ulrike Hermann. „Ne pierdem casa, aşa cum o ştiam până acum“, spune ea, subliniind cât de perversă este problema schimbărilor climatice: în contextul împuţinării ploii şi al creşterii temperaturilor creşte consumul de apă. Ziarista remarcă, de asemenea, că viaţa de zi cu zi a nemţilor se va schimba, prezicând că activităţi care necesită consum mare de apă precum înotul în piscine sau spălatul maşinilor vor deveni dificile pentru mulţi oameni.

„Apa devine o materie primă rară raţionalizată şi alocată de către stat.“ Agenţia de ştiri a scris că zilele trecute oraşul Lauenau din Saxonia Inferioară a rămas fără apă, iar primăria din Simmern-Rheinbollen, oraş din Rhineland-Palatinate, a ordonat restricţii stricte pentru a evita epuizarea rezervelor de apă. Măsuri similare sunt luate în localităţi de lângă Berlin. O latură bună a acestui an este că recoltele germane nu au fost afectate de secetă la fel de mult ca în Franţa. Cercetătorii de la Centrul de Cercetare pentru Mediu UFZ-Helmholtz din Leipzig au avertizat că secetele extreme vor deveni probabil mai frecvente în Europa Centrală, iar dacă emisiile de gaze cu efect de seră cresc puternic, frecvenţa secetelor severe va fi de şapte ori mai mare, scrie The Guardian. Luna trecută compania de chimicale rusească PhosAgro se lăuda că a efectuat primele exporturi de fertilizatori agricoli lichizi către Ungaria şi Bulgaria, unde, ca şi în Rusia, producătorii agricoli se confruntă cu cea mai severă secetă din ultimii trei ani. Penuria de apă limitează eficienţa fertilizatorilor granulaţi convenţionali.

Seceta ar putea afecta şi pieţele financiare. BlackRock, cea mai mare companie de administrare a activelor din lume, a avertizat recent că „investitorii subestimează pericolul penuriei de apă şi impactul acesteia asupra portofoliilor în anii care vor veni“. Ei notează că „stresul hidric afectează toate regiunile, toate categoriile de active, toate sectoarele şi va deveni din ce în ce mai important“.