Alimentare cu apă şi canalizare

Alimentarea cu apă a localităţilor din ţară sunt bazate pe 3 surse de apă:
– subterană, cărora le revine 65% din volumul total al apei consumate din care se alimentează 95 % din populaţia rurală şi 35% din cea urbană sau 65% din toată populaţia ţării prin intermediului a cca. 3000 de fîntîni arteziene. Rezervele apelor subterane este de 0,5 miliarde m3/an;
– de suprafaţă, cărora le revine 34,8% (rîul Nistru – 32% şi rîul Prut – 2,8%) Rezervele apelor de suprafaţă acumulate au un volum de circa 1,32 miliarde m3/an;
–  alte surse cum ar fi lacurile de acumulare şi izvoarele, cărora le revin 0,2% din apa consumată.
Cantitatea de apă cumulată în sursele subterane în principiu este suficientă pentru satisfacerea consumului localităţilor Moldovei de apă potabilă pentru perspectiva apropiată. Problema constă în aceea, că apele subterane  nu sînt răspândite uniform pe întreg teritoriul republicii, dar sînt concentrate, în general, în bazinul r. Nistru şi mai ales în partea de jos a acestuia. Rezerve de calitate bună a apelor subterane în zona Prutului,  în părţile de centru şi de sud practic lipsesc.
Din 1632 de localităţi de pe teritoriul Republicii Moldova, dispun de sisteme publice de alimentare cu apă 55 de oraşe (100%) şi 1000 de sate (61,3%).
Din numărul total al populaţiei de 3560,4 mii din republică, acces la serviciile centralizate de alimentare cu apă, în prezent, au 2 milioane 100 mii persoane, sau 59%, inclusive, 93% populaţia urbană şi 27%  populaţia rurală.

Principalele  priorităţi naţionale pentru soluţionarea problemelor ce ţin de ameliorarea situaţiei în domeniul alimentării cu apă şi canalizării

• îmbunătăţirea stării tehnice a infrastructurii prin majorarea capacităţii de înmagazinare, soluţionarea cazurilor de supradimensionare a reţelelor, apărute ca urmare a reducerii consumurilor de apă şi refacerii sistemelor în corelaţie cu cea mai bună tehnologie existentă pe plan mondial;
• utilizarea eficientă a fondurilor UE pentru cofinanţarea Programului de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor din ţară;
• promovarea unor programe comune cu ţările din bazinul rîurilor Dunăre şi Nistru în vederea protejării mediului din zonă şi dezvoltării sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare;
• dezvoltarea unor servicii publice eficiente de alimentare cu apă şi canalizare, gestionate în spiritul unei culturi a calităţii şi performanţei;
• satisfacerea deplină a cerinţelor de apă ale populaţiei;
• reducerea cu 50% a maladiilor condiţionate de apă;
• corelarea instituţională şi a cadrului legislativ în domeniul alimentării cu apă şi canalizare cu cel al Uniunii Europene;
• cooperarea regională în domeniul serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare;
• protecţia mediului pentru o dezvoltare durabilă.

Soluţii care ar putea ameliora starea lucrurilor în domeniul alimentării cu apă şi canalizării:

• Majorarea alocărilor bugetare pentru domeniul AAC pînă la 2,3% din totalul cheltuielilor bugetului public de stat;
• Regionalizarea serviciilor AAC ;
• Promovarea parteneriatului-public privat;
• Instituirea regulatorului naţional responsabil pentru aprobarea tarifelor la serviciile AAC;
• Aprobarea tarifelor adecvate la serviciile AAC;
• Reducerea costurilor de producere prin modernizarea infrastructurii şi reducerea cheltuielilor, inclusiv pentru energia electrică consumată.

Constrîngerile cu care se confruntă sistemul alimentării cu apă şi canalizării

• Gradul redus de acoperire cu servicii AAC a localităţilor RM;
• Cadrul legal existent nu asigură dezvoltarea durabilă a domeniului AAC;
• Finanţarea insuficientă a sectorului AAC;
• Infrastructura învechită şi neeficientă;
• Lipsa afluxului de specialiştii noi;
• Aprobarea tarifelor acţiune supra politizată;
• Incapacitatea întreprinderilor de a acoperi costurile de producere;
• Calitatea redusă în furnizarea serviciilor AAC către consumatori;
• Ponderea înaltă a apei nefacturate.