Anul Nou pe stil vechi: semnificaţie, istorie, obiceiuri, tradiţie
Revelionul sau Anul Nou pe rit vechi se sărbătorește la două săptămâni după Revelionul pe rit nou. Printre țările în care Revelionul se celebrează pe rit vechi se numără Rusia, Ucraina, Bulgaria, R. Moldova şi alte câteva state.
În fiecare an, în noaptea de 13 spre 14 ianuarie, popoarele slave (sârbii, ucrainienii, rușii și lipoveni etc.), dar și locuitori din diferite colțuri ale Planetei, sărbătoresc Anul Nou pe stil vechi.
Revelionul pe rit vechi este sărbătorit de creștinii care fac parte din biserici ortodoxe, care nu au preluat calendarul Iulian îndreptat, precum şi de creştinii care nu au acceptat îndreptarea calendarului de către bisericile din care făceau parte, actfel, creându-se decalajul de 13 zile dintre sărbători.
În secolul al XVII-lea, pentru a regla modul de datare, s-a făcut reforma calendarului Gregorian, care a primit şi denumirea de Stil Nou. Noul calendar a fost adoptat treptat de toate bisericile catolice şi protestante, nu şi de bisericile ortodoxe, care în 1923, au adoptat calendarul Iulian revizuit.
Astfel, bisericile ortodoxe (inclusiv Biserica Română) au început să sărbătorească Crăciunul împreună cu bisericile occidentale pe data de 25 decembrie a calendarului Gregorian (până în anul 2800).
Bisericile ortodoxe din Rusia, Serbia şi Ierusalim, singurele care nu au acceptat noul calendar, au continuat să sărbătorească Crăciunul pe data de 25 decembrie a calendarului Iulian – 7 ianuarie în calendarul Gregorian (până în anul 2100). Așadar, cei care sărbătoresc Crăciunul și Revelionul pe rit vechi o fac la data de 7 ianuarie şi, respectiv, 13 ianuarie.
Obiceiul de a sărbători Anul Nou pe rit vechi se păstrează în țările din spațiul postsovietic, dar și în diferite colțuri ale Planetei.
Locuitorii din fosta Iugoslavie sărbătoresc de două ori Anul Nou, deoarece slujitorii bisericii respectă calendarul Iulian.
În Tunisia, Maroc și Algeria există un obicei asemănător. În urma numeroaselor devieri și erori calendaristice, Anul Nou pe stil vechi este menționat pe 12 ianuarie.
În unele zone din Suedia și România, noaptea spre 14 ianuarie este considerată una de poveste. Tot în această noapte se strâng în jurul mesei de sărbătoare și grecii. În partea de Vest a Marii Britanii, pentru o comunitate mică din Wells Anul Nou pe vechi este sărbătoarea bunei vecinătăți și a „ușilor deschise”.
În satele din Republica Moldova obiceiurile de Anul Nou pe stil vechi sau sărbătoarea Sfântului Vasile sunt păstrate cu sfinţenie. Cete de tineri colindă uliţele satului şi umblă din casă în casă cu „Pluguşorul”, pocnind din bice, cu talăngi şi buhai improvizaţi pentru un an mai roditor şi mai îmbelşugat. Tot în această seară, tinerii îmbrăcaţi în costume naţionale ori mascaţi mai dansează ,,Ursul”, ,,Calul” sau ,,Capra”, iar a doua zi, se umblă cu ,,Semănatul” şi cu ,,Sorcova”, obiceiuri ce datează încă de pe vremea dacilor. În popor, se spune, că gazda la care vin urătorii va fi binecuvântată tot anul şi va fi păzită de cele rele.
În această zi, gospodinele pregătesc masa de sărbătoare şi împart dulciuri, nuci şi mere pentru ca în anul care vine să fie belşug în casă.
Până la urmă, a întâmpina Revelionul de două ori pe an este un prilej minunat de a te întruni încă o dată împreună cu toată familia și prietenii și de a petrece în jurul mesei de sărbătoare.